Dar, să aruncăm câteva priviri asupra felului în care, cele trei religii despre care am discutat în postările anterioare, sunt văzute de cei care le practică și, asupra câtorva detalii care le fac să se deosebească sau să se asemene.
În ceea ce privește islamul, desigur că apariția lui, în timp și spațiu, te-ar duce cu gândul că și-ar fi găsit mai repede locul ca o religia a Spiritului, o religie care să le continue pe celelalte două, mai ales că, legăturile dintre ele sunt mai mult decât evidente, iar raportul dintre iudaism și creștinism, premergătoarele islamului, chiar asta ne arată continuitatea. Asta o spun eu, aici, pentru că, de ar fi să asculți părerile clericilor, indiferent de tabără, te-ar lovi precum pietrele. Dar, faptul că toate cele trei religii s-au născut cam în același spațiu geografic și cultural este o evidență.
- Iudaismul apare în sânul popoarelor canaaneene, deci în sânul vechiului Israel, popor semit; iar, ca plasare în timp, desigur că ar trebui să facem referire la Avram și la stabilirea lui în Canaan. Deci, am vorbi cam de anul 1900 îdH. De stabilirea lor pe aceste locuri este legat și numele de „evrei”. Cei care se găseau deja pe aceste teritorii i-au numit „ebri”, denumirea vrând să însemne „cei de dincolo”, adică cei care au venit de dincolo de Eufrat, deși, gândul mă poartă și la o altă explicație... „cei de dincolo”. Desigur că nu putem vorbi de religia mozaică chiar din această perioadă, dar ceea ce este foarte important este că Avram se „închina” unui cult în care era recunoscut monoteismul, doar că monoteismul lui era puțin altfel. De un adevărat iudaism nu se poate vorbi nici pe la 1300, când apare Moise, al cărui nume este legat, precum se vede, de religia „mozaică”. Evreii, mă refer la popor, au bălmăjit-o și ei mult timp până a le intra în cap ideea de monoteism. O chestie foarte interesantă ar fi și faptul că monoteismul iudaic, la început, nu privea toată omenirea. El se afirma doar pentru evrei și doar pentru aceia dintre ei care se regăseau pe teritoriul Canaanului. Dacă vreunul părăsea... „zona”, ieșea de sub incidența Dumnezeului unic; de aici și ideea cu pământul sfânt. Abia profeții sunt cei care au cam bătut în cuie religia mozaică de sorginte monoteistă, monoteism care, foarte important, abia de acuma transcende natura, nu îi este identică și, față de cel al lui Avram, de astă dată este unul etic. Pe vremea lui Avram monoteismul nu avea aceste trăsături, care, cred eu, sunt foarte importante. Nici pe vremea primului templu, adică după 922 problema nu era încă lămurită în rândul mireanului evreu. Abia după Nabucodonosor, după reîntoarcerea din exil și după refacerea templului lucrurile au luat-o pe făgașul cunoscut. Odată cu Ezdra, mai ales.
Referindu-mă acum la subiectul discuțiilor noastre din ultimele postări, adică la principiul trinitar al Dumnezeului manifestat, cine se uită la arborele sefirotic din kabală, nu trebuie să aibă prea multe cunoștințe ezoterice pentru a înțelege că manifestarea lui EinSof, echivalentul nemanifestatului, deci al Absolutului, are loc tot în cadru a trei principii: Kether, Hokmah și Binah. În ceea ce privește mântuitorul, iudeii îl așteaptă și acuma, și cum altfel dacă el a fost anunțat chiar în Cartea lor sfântă.
- Îndreptându-ne, acum, privirea spre creștinism, vedem că și el apare tot în sânul unui popor semit, el fiind născut în Iudeea, iar prin Vechiul Testament, care-i stă la bază, el își însușește toată mitologia iudaică de la Avram, Moise... și, bineînțeles... monoteismul și ideea pământului sfânt. Creștinismul, pentru început, nu a fost decât o sectă în cadrul iudaismului. Altfel nici nu ar fi fost posibil! El nu putea să-și aibă originea într-un popor arian pentru că izvorăște din realitatea iudeo-semită, aceea a legii, fiind continuatorul de drept al iudaismului dar, pe o treaptă superioară a evoluției, privirea lui fiind îndreptată spre iubirea spirituală, ca... „lege”. Ruperea de iudaism și, teoretic, de trecutul legilor venite de la Tatăl, s-a făcut prin preluarea religiei creștine de către noua „falangă” a evoluției umane, civilizația romană. Dar, până la Constantin și mă refer aici la „Edictul de la Milan”, din anul 313, noua religie a traversat un spațiu temporal deosebit de vitreg.
După dărâmarea primului templu, ca loc de desfășurare a cultului iudaic a apărut biserica iudaică, sinagoga, adică. După distrugerea și celui de al doilea templu, de către romani, după anul 70, sinagogile și-au reluat rolul. Cam până în anul 100, slujbele creștine se țineau și ele tot în sinagogi, creștinismul fiind tolerat ca sectă iudaică. Pentru a-i îndepărta din lăcașurile lor de cult, iudeii au apelat la conținutul slujbelor prin care îl rugau pe Dumnezeu să-i înlăture pe eretici. Se spune că ăsta ar fi fost motivul care i-ar fi făcut pe creștini să iasă din sinagogă și să-și stabilească propriile lor lăcașuri de cult.
- Dacă ne uităm acum în ograda islamului, vedem că el apare, ca teritoriu, în Arabia centrală și tot în sânul unui popor de rasă semită. Primele comunicări dintre Mohamed și arhanghelul Gabriel au loc după anul 610. Practic, noua religie intră în acțiune după anul 622, odată cu... fuga din Mecca, eveniment denumit în arabă „Hagira”. Inițial, localitatea Medina, cea în care s-a stabilit Profetul se numea Yathrib. Abia ca urmare a acestui fapt ea capătă numele de Medina sau oraș al profetului. Evenimentul din 16 iunie 622, marchează și începutul calendarului arab. Islamul este considerat de arabi ca fiind ultima revelație acordată de Dumnezeu umanității prin intermediul arhanghelului Gabriel și transpusă în Coran. Din acest motiv, islamul este și el o „religie a cărții“, la fel ca și iudaismul și creștinismul. Având în vedere că noua religie ar fi ultima revelație primită de la Dumnezeu, ea este considerată de arabi ca fiind o continuare a celorlalte două, dar superioară, prin faptul că este vorba de ultima venită... de Sus. Un fel de... „ultima ediție revizuită și îmbunătățită”. Mai mult, deși dau în stânga și în dreapta când este vorba despre Allah, de numele lui, adică, etimologic vorbind, el vine tot de la Iahve, deci preluat din iudaism, iar ca principii prin care se manifestă puterea Acestuia, în Coran se vorbește despre vreo 99, de fapt, de nume. Presupun că, primele trei, dacă stai să le cauți mai bine, tot despre o trinitate vorbesc, adică tot într-o trinitate pot fi încadrate. Iar, când vorbim de mântuire, nici islamul nu concepe să nu se înscrie la coada așteptărilor milei Divine. Există și aici un echivalent al mântuitorului din creștinism. Este vorba despre „Imamul pierdut”... la a cărui reapariție, care va fi pe la sfârșitul lumii, zic ei, problema mântuirii va fi rezolvată pentru toți musulmanii. De fapt, islamul consideră că tot omul se naște muslim, adică musulman, iar faptul că ulterior el este botezat în altă religie, constituie o apostazie.
Aceste forme de manifestare, la care mă refeream mai sus sau nume pe care le poate purta Allah, normal că nu pot fi tratate decât ca posibilități de manifestare, în sensul că, dacă nu ar exista manifestarea, nu ar exista nici ele, tot așa cum, într-un buștean ar fi cuprinse, ca potențialitate, o sumedenie de forme care ies, însă, la iveală doar dacă acesta ar fi prelucrat, dacă nu, ele rămân în el, în esența lui, ca nediferențiate și, ca urmare, neputând fi cunoscute vreodată. Același lucru se poate spune și despre Treimea Divină. Ea apare, ea se dezvăluie tocmai datorită Creației Divine și ulterior manifestării acesteia. Această potențialitate Divină este chiar Tatăl, care este arhetipul noii manifestări, care își are originea în existența anterioară, dar ca să ajungă în această postură a trecut mai întâi prin starea de nemanifestare a Absolutului. Dacă în universul anterior sau cum spun hindușii, manvatara anterioară sau zilele lui Brahma, nu ar fi rămas un rest nespiritualizat din vechea creație, următoarea manifestare a Dumnezeului cu atribute nu și-ar mai fi avut rostul. Principiul activ al Creației și ulterioara manifestare a ei, la Creație mă refer, este Fiul, iar ceea ce poartă această manifestare, ceea ce devine ea, este principiul Spiritului. Dumnezeul manifestat fiind la rândul Lui, model pentru tot ce urmează a fi manifestat (chipul și asemănarea Lui), rezultă logic că toate entitățile din universul material și spiritual își au aceeași structură. „Cunoaște-te pe tine însuți”, sta scris pe templul lui Apolo... și vei cunoaște universul! Corpul omului este exact principiul Tatălui, cum mai spuneam și prin postările anterioare, adică esența moștenirii din viață anterioară. Sufletul îi este noutatea, principiul activ în existență, adică principiul Fiului, iar germenii spirituali, devenirea, un model al viitoarei lui entități sau principiul Spiritului.
Ca mitologie, islamul îl are ca strămoș tot pe Avram, iar faptul că înălțarea la cer a lui Mahomed (Mirajul), în călătoria sa mistică, începe de pe stânca unde lui Avram i s-a cerut, de către Iehova, să-și sacrifice fiul, pe Isac, îi face să se considere și ei îndreptățiți să emită pretenții asupra locurilor sfinte ale iudeilor și creștinilor. Legat tot de Avram, musulmanii susțin că mormântul acestui ar fi la Mecca. Ăsta ar fi fost și pretextul pentru care, în anul 622, odată cu Hagira (fuga din Mecca), rugăciunile musulmanilor nu se mai făceau cu fața spre Ierusalim ci spre Mecca. Unii afirmă că... „întorsătura” ar fi fost un gest prin care se voia arătată ruperea de iudaism și creștinism.
Deși musulmanii nu vor să audă de Hristos ca principiul Fiului din Trinitate și ca mântuitor al omenirii, totuși, Iisus face parte din panoplia profeților recunoscuți de islam. Alături de El mai sunt pomeniți și profeții din Vechiul Testament. Și, să nu uităm că religia lor este considerată a fi pornit tot de la Avram. Mai mult, Maria este recunoscută în Coran ca fiind Mama lui Iisus. Legat de cele spus... există un minaret, undeva în Afganistan, care datează de prin anul 1200. Poartă numele de: Minaretul de la Jam. Se păstrează în stare bună, încă. Suprafața exterioară este acoperită cu diverse citate din Coran, din sure, cum le spun ei. Unele din ele se referă chiar la ceea ce spuneam mai sus, adică la Iisus, Maria și alți profeți. Interesant este și faptul că aceste referiri sunt plasate la baza minaretului, de unde se poate deduce că musulmanii vedeau, totuși, cele două religii, iudaismul și creștinismul ca bază, ca punct de plecare pentru islam.
 
Un aspect relevant, zic eu, care subliniază caracterul celor trei religii, ar fi și modalitatea în care ele măsoară timpul și, sensul scrierii.
Creștinismul a adopta calendarul gregorian, care are caracter solar, deci care ține de un ciclu al soarelui, Hristos fiind și El o entitate solară. Nu numai atât, dar măsurarea timpului începe pentru ei odată cu învierea lui Hristos-Iisus.
Calendarul religios ebraic, este unul de tip lunisolar, ținând cont atât de un ciclu lunar cât și de unul solar, iar începutul numărătorii anilor începe cu facerea lumii. Trebuie amintit aici și faptul că Iahve este o entitate lunară.
Calendarul musulman este de tip pur lunar, ținând cont doar de ciclurile lunare. Este de înțeles acest lucru, atât timp cât Allah (Iahve) este o entitate lunară. La ei, măsurarea timpului începe odată cu Hagira, adică de la 16 iunie 622 după calendarul gregorian al creștinilor.
Chiar și sensul scrierii ar trebui să sară în ochi! Semiții scriu de la dreapta la stânga, pe când arienii scriu invers. Acest lucru poate să scoată în evidență opoziția dintre cele două rase, direcția spre care, fiecare, își îndreaptă trăirile. Semiții spre originea creației, arienii spre finalitatea ei, de unde și importanța pe care creștinismul o acordă entității hristice ca principiu activ în procesul evoluției.
 
Pentru că alte religii nu au fost puse în discuție, nu ar strica, poate, să amintesc, doar așa, întâmplător, că pe la anul 1500 îdH, în Vede (Cunoașterea) se făcea pentru prima oară referire la... ce crezi? La doctrina trinitarismului și la cea referitoare la Dumnezeu-Cuvântul, doctrine care apar la Krișhna și stau la baza brahmanismului. Riga Veda (1500 îdH): La început a fost Brahman, cu care era Cuvântul; și Cuvântul era cu adevărat supremul Brahman.
Evanghelia după Ioan (cca 100 dH.) : La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul.
Iar de Brahma, Șhiva și Vișhnu, ce să mai spun? Nu formează și ei o trinitate evidentă?
 
Deci, putem spune că cele trei religii, toate monoteiste, au cam aceeași origine: Avram și popoare semite, provin cam din aceeași zonă geografică, se bazează toate pe profeții, sunt toate religii ale „Cărții” (Vechiul Testament, Noul Testament și Coranul) și îl mai au și pe arhanghelul Gabriel ca... frecvent interlocutor. Toate vorbesc despre o viață de dincolo, despre o judecată finală și toate așteaptă pe „cineva” să le mântuie susținătorii dar... pentru două din ele... nu cumva acesta să se numească Hristos! Doamne, ferește! Pardon... Allah, ferește! sau... Iahve, ferește! Nu cumva să ne asemuim noi cu ceilalți... „căci”... ne cade rangul.
Atunci, ce le deosebește atât de radical încât nu se pot suporta unele pe altele? Poate ceea ce prezentam în postările anterioare. Afilierea la unul dintre principiile trinitarismului, principii pe care arabii și evreii nici măcar nu le recunosc, deși și ei se lovesc la tot pasul de ele numindu-le forme de manifestare ale Dumnezeului unic. Doar că această alegere, această afiliere nu a stat la știința și la mâna conștientă a omului. „Repartiția” a făcut-o chiar El, Trinitarul, iar alegerea nu a fost aleatoare. Ea a ținut cont de trăsăturile, de caracterul fiecărei rase în parte, de rolul pe care El l-a acordat fiecăruia în evoluție. Dar, așa cum Dumnezeu este Trei în Unul, tot așa ar trebui să fie și cele trei religii, pentru că ele nu fac decât să se completeze reciproc în imaginea unității umanității. Se spune, cred că din literatura iudaică am preluat-o, așa... ca banc, că Dumnezeu, când a vrut să ne dea legile, a fost refuzat de fiecare popor în parte, în ideea ca sunt prea grele, iar poporul, de fiecare dată altul, avea metehnele lui de care nu se putea debarasa și care nu rezonau deloc cu restricțiile impuse. Evreii au fost ultimii întrebați, iar în disperare, Dumnezeu chiar i-a amenințat că o să prăvălească muntele Sinai peste ei dacă refuză. De altfel, se mai spune că Dumnezeu era hotărât să distrugă omenirea în cazul în care nu ar fi putut convinge pe cineva să-și însușească legile Lui. Iar motivul care i-a convins pe evrei că ar fi bine să facă cum zicea El, a fost cel cu muntele, nu înțelepciunea legii.
Tragismul situației nu apare din ceea ce este Sus, pentru că acolo nu poate fi într-un fel pentru unii și altfel pentru alții sau dacă ar fi altfel, ar fi cu un rost. Acolo nu există dușmănie, ură... acolo există doar iubire. Chiar dacă vorbim despre manifestarea a trei principii diferite, ele nu fac decât să se completeze. Ele nu pot exista unul fără altul precum nici omul, nu poate exista ca om decât, la rândul lui, într-o formă întreită: corp, suflet, spirit, forme, care, la rândul lor au o structură tot trinitară. Omul este om doar sub această formă. După moarte el devine suflet, pentru că nu mai are corp, ca să redevină om la următoarea naștere. La fel, pe creștini, nu văd la ce i-ar deranja faptul că Dumnezeul iudeilor sau al musulmanilor, în unicitatea Lui se manifestă în mai multe feluri. Vreau să spun că vorbim de aceleași lucruri, de fapt. Să gândești că fiecare ar vorbi de un alt Dumnezeu?... Chiar cred că nu mai poate exista cineva care ar putea gândi în acest sens. Asta ar trebui să înțeleagă fiecare dintre noi, că toate sunt date spre binele și armonia evoluției noastre. Doar că, aroganța omului, infatuarea lui îi dictează altfel. Pe unde îți apleci „urechile” nu auzi decât ce grozavi sunt unii și alții; la nații mă refer. Nu există popor care să nu se pretindă ca fiind „singurul” ales, ca fiind cel primordial, cel mai apropiat de El, iar limba vorbită de el... fiind cea lăsată direct de Dumnezeu. Nici noi, românii, nu facem excepție. Pentru fiecare religie, cult sau sectă, ceea ce vine de la vecin este „absolut” fals. Numai „NOI”, Doamne suntem dăruiți de Tine cu adevărata înțelegere, numai noi avem merite! Hm!! Cum de am ajuns într-o asemenea situație!?... Păi... cică... „omul” până nu-i fudul, nu e... „om”, destul. Până la urmă, tot despre un fel de politică vorbim.
Există o zicală, la români... încep și eu să mă comport ca cei de mai sus, nu? Retractez: există o vorbă... universal valabilă; cred că de aici ni se trage: „Încurcă-i drace!”... Doamne, ajută!

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Ianuarie 15, 2017 la 4:03am

a. "Abia profeţii sunt cei care au cam bătut în cuie religia mozaică de sorginte monoteistă, monoteism care, foarte important, abia de acuma transcende natura, nu îi este identică şi, faţă de cel al lui Avram, de astă dată este unul etic." (din articolul DESPRE RELIGII II)

 

"Profeţii au salvat Israelul pentru că istoria a fost catastrofală şi catastrofa a apropiat poporul ales de adevăratul Dumnezeu." (Mircea Eliade, Catastrofă şi Mesianism, 1952)

 

b. "Asta o spun eu, aici, pentru că, de ar fi să asculţi părerile clericilor, indiferent de tabără, te-ar lovi precum pietrele." (din articolul DESPRE RELIGII II)

 

Eu am o relaţie deosebită cu o familie de preoţi ortodocşi : tatăl, ginerele şi fiul (i-am menţionat după vârstă). În 2006 când i-am dat ginerelui o primă încercare a mea de a intra raţional în cele sfinte, reacţia  ginerelui a fost "Islamul şi Ştiinţa sunt dracul pe pământ.", iar a tatălui "Pune-te pe treabă şi citeşte singur toată Biblia că ne tragi şi pe noi cu tine în Iad."

Nu vă spun mai multe ce au fost la gura lor.

În 2007 m-am adresat Patriarhiei cu un referat pe tema "Comunicaţia Divinitate-om-natură" dar nici măcar nu mi s-a permis să-l depun la registratură. Acel articol l-am prezentat în acelaşi an la o conferinţă ştiinţifico-religioasă pe care eu am organizat-o la Câmpulung cu ajutorul Primăriei şi Liceului Dinicu Golescu şi la care au participat cu articole şi prietenii mei preoţi, dar şi 2 colegi de facultate.

În 2008, după ce am fost înscris şi am participat la prima conferinţă mondială despre "Nucleul celular" (Heidelberg, 11-16 septembrie 2008) dar nu am mai fost lăsat să prezint referatul pe baza căruia am fost acceptat (Mitochondrial Adam mtDNA data transmission theory), m-am apucat de citit Biblia "cu deamănuntul" (aşa cum a prevăzut profetul Daniel pentru a creşte Ştiinţa şi cum mi-au cerut prietenii mei preoţi), dar şi alte concepte religioase, pe baza principiului emis de mine că "nicio informaţie nu trebuie neglijată, ci stocată şi păstrată cu grijă până când Ştiinţa va fi capabilă să o descifreze şi să o înţeleagă" (asemeni probelor păstrate în cazul crimelor neelucidate).

În 2009, cu acordul redactorilor am prezentat "Teoria Creaţionismului Evolutiv al Omului" pe site-ul http://acum.tv/articol/9540/, unde am fost lovit cu pietre cuvinte batjocoritoare (schizoid paranoic, nespovedit şi neîmpărtăşit), inclusiv pe site-ul:

http://antonconstantinescu.blogspot.ro/2009/09/intre-stiinta-religi...

Lecţia mi-a prins bine, căci m-am apucat să scriu şi în versuri, pătrunzând apoi cu curaj pe diverse site-uri literare şi ştiinţifice unde mi s-a permis să-mi descarc ... neuronii.

Vă recomand articolul meu Conflict sau adeziune între ştiinţă şi credinţă?:

- http://www.crestinortodox.ro/sanatate-stiinta/conflict-adeziune-int...

la care nu sunt comentarii

- http://reteaualiterara.ning.com/forum/topics/conflict-sau-adeziune-...

Chiar dacă am intrat în dialog cu domnul Oancea Mihai, un cunoscător al practicilor religiilor asiatice, domnia sa nu a vrut sub nicio formă să accepte că şi omul este făcut din parte materială şi că dacă eu, ca om material ce utilizez un telefon mobil echipat cu antene de emisie-recepţie = CIP, transmit prin unde electromagnetice o informaţie în spaţiu, aceasta nu poate fi recepţionată decât de acel telefon mobil căruia i-a fost destinată, chiar dacă acel telefon se află la capătul celălat al lumii. Pisicile, televizoarele sau alte telefoane din jurul meu, mobila mea din casă, etc., chiar dacă primesc aceste unde electromagnetice nu intră sub nicio formă în comunicaţie logică cu informaţia transmisă. De ce? Deoarece ele nu au echipamente de recepţie şi descifrare a informaţiei transmisă prin unde electromagnetice sau, în cazul eventualelor telefoane mobile din casă, acestea nu au primit acel impuls premergător transmis cu dedicaţie = numărul telefonului, asemeni relatării biblice a unei fapte a lui Petru (Faptele Apostolilor 12.7). Totuşi, într-un final a acceptat că este "posibil ca funcţional şi cele două aspecte ale mtADN să reflecte la rândul lor yin şi yang...  nu exclud nici un fel de altă undă sau câmp auric purtătoare de informaţie." (Oancea Mihai)

Chiar dacă site-ul Cititor de proză a fost închis (am scris acolo peste 6000 de comentarii şi articole în mai bine de şase ani cât a existat, din care unele au fost repostate pe WORDPRESS - exemplu https://cititordeproza.wordpress.com/2010/05/16/teoria-creatiei-evo...), găsiţi pe Reţeaua Literară, pe Negru pe Alb şi pe The Scientist Magasine câteva articole (nu şi pe Scientist) şi mai multe comentarii ale mele la diverse articole scrise de alţi autori pe teme diverse, inclusiv despre informaţia depozitată pe ADN, despre modificările genetice şi despre actualul conflict dintre ştiinţă şi religii.

....................

Deoarece din elementară şi din liceu am căpătat ceva cunoştinţe despre istorie, iar după ce am citit Biblia cu deamănuntul am căpătat şi ceva cunoştinţe religioase, mi-am permis să le dau prietenilor mei preoţi cu Istoria şi cu Biblia în cap, nu la propriu ci la figurat, spunându-le:

1. - Conform Bibliei, după Iisus Hristos vor mai fi 2 martori proroci (Apocalipsa 11.3): Mohamed, profetul Islamului; şi Stephen Hawking, profetul Ştiinţei.

2. - Din istorie vedem că dacă nu ar fi existat Islamul, Creştinismul Ortodox Central ar fi dispărut sub Ortodoxia Răsăriteană Imperialistă şi sub Creştinismul Catolic Imperialist, astfel încât jumătate din România ar fi vorbit ruseşte iar jumătate ungureşte;

3 - Ştiinţa este a şaptea şi ultima candelă divină, menţionată cu precădere în Biblie

"Încă multe am a vă spune, dar nu le puteţi purta acum. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, va călăuzi la tot adevărul." (Ioan 16.12-13) "Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte." (Ioan 14.17)

“Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul.” (Pildele lui Solomon – 25.2) "Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urâ Ştiinţa?" (Pildele lui Solomon 1.22) “Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu!” (Luca, 8.11) "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea." (Matei 13.13-14) "Sângele este viaţa voastră." (Geneza 9.5) "Cel ce ascultă cuvintele lui Dumnezeu, cel ce are Ştiinţă de la Cel Preaînalt şi vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis, dar ochii îi sunt deschişi." (Numerii 24.16) "Să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit." (Pavel, Romani 12.2) " Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip văzut.Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru." (Luca, 17.20-21) "Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?" (Pavel, 1 Corintieni 4.16.) "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu." (Matei 4.4) "Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte Ştiinţa." (Daniel 12.4) “Cine are urechi de auzit să audă. De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi. Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”(Matei 13.51-52)

................

Utilizând stilul lui Solomon, mă voi adresa acum ultimilor propovăduitori ai ADEVĂRULUI:

 

Voi,

Ce sunteţi profesori,

Şi examinatori,

A toate ştiutori

Şi-a tot cunoscători,

Până când veţi urâ TRADIŢIILE şi RELIGIILE LUMII?

 

Nu mai intru în amănunte.

În final ţin să menţionez că sunt bucuros că dumneata şi cu mine, mergând pe căi diferite, am ajuns la aceeaşi concluzie: "Asta ar trebui să înţeleagă fiecare dintre noi, că toate sunt date spre binele şi armonia evoluţiei noastre... Vreau să spun că vorbim de aceleaşi lucruri, de fapt." (din articolul DESPRE RELIGII II), inclusiv despre BINELE şi RĂUL pe care trebuie să le cunoască omul, pentru a le separa cu raţiune.

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor