prea multă splendoare

- nu aici nu e lirism aici mă dau pe mine de toţi pereţii
dar camera este prea mică zidurile subţiri
nu simt nicio durere nu simt nimic
anestezia asta seamănă cu instinctul de supravieţuire
ne guvernează pe toţi ne aşază după aceeaşi lege
degeaba mă revolt degeaba insist să îţi arăt semnele
eşti acum în altă peliculă
numai eu sunt pe cale de dispariţie da ca speciile rare -

am obosit

- avem pepiniere de inutilităţi ronduri de înşelări
prietenii ne trădează în avanscenă şi ne prefacem că nu vedem
regizorii de mare clasă ne fac viaţa o reţea de spectacole ieftine
despre dragoste se vorbeşte numai în culise
mai bine să vorbim despre pipe şi cărţi
colecţii rare galerii de artă accente graseieri
da toate sunt bine aranjate în spaţii perfect circulare -

rup pagina rup ritmul
scriu despre altceva acum când nicio carte nu mai înseamnă nimic
şi îmi este rar somn foarte rar

prefer această linişte
câteva secvenţe de memorie filtre un domino de filtre
memoria nu se dărâmă atât de uşor

(10 dec. 2007, din seria "moftul poetic")

Vizualizări: 84

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor