Aş îndrăzni să-ţi spun poveşti

Frumoase, multe, fermecate,

Şi-aş legăna visarea-n veşti

Din patru colţuri. Dar tu eşti

De mult plecat, mult prea departe,

Dar gându-mi răvăşeşti.

 

 

De dor mă zbat, de dor mă sting,

De timp mă doare amintirea.

Şi ştiu că vreau să pot să plâng,

Să plâng încet ca un nătâng…

Şi-aşa mi-a fost să-mi fie firea

Din dor curgând.

 

 

Şi m-aş minţi că încă vrei

Să mă iubeşti ca-n tinereţe,

Când te lăsam sub blânzii tei

Bucăţi din sufletu-mi să iei.

Şi-acum dai timpului să-ngheţe

Sclipiri din ochii mei.

 

 

Iar zile curg, eu îmi petrec

Sub paşi de rob ce mi-a rămas.

Mă-mpiedic, mă ridic şi trec

Drept idioată şi-nţeleg

Că realitatea-i un întreg

Ce sufletul mi-a ars…

 


Vizualizări: 21

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor