Fac parte din cei citiva mii de germani care au parasit Romania in 1990.

Dupa o odisee extrem de lunga care a precedat asa zisa “ repatriere in Germania, am inteles destul de repede ca de fapt m-am expatriat si nu repatriat.

Dupa cum spune un vechi proverb “sa nu transplantezi un pom batrin”, tot asa e si cu omul.

Pamint fertil sau nu, omul s-a obisnuit cu el si daca- l transplantezi chiar si in cel mai fertil pamint, nu mai poate prinde radacini, sau in cel mai bun caz, nu va mai fii asa fertil ca in pamintul “natal”

Vreau sa va incredintez o intilnire.
Scurt timp dupa “repatriere” am fost nevoita sa consult un medic, necunoscind nici unul, am luat cartea de telefoane si ironia soartei, am dat de un nume romanesc, instinctiv, am sunat si mi-am facut termin.

Culmea e, ca desi nu ma simteam prea bine ma bucuram de acel termin, de parca aveam un randevou.
La primul contact, am inceput imediat sa vorbesc romaneste cu el si am constatat cu surprindere ca vorbea romaneste cu accent, nu m-am putut abtine sa-l intreb de cind e in Germania,
- “de 20 de ani “ mi-a raspuns,
- “aha” am zis eu si am inceput sa continui conversatia in germana, spre
surprinderea mea si germana o vorbea tot cu accent.
Derutata, era firesc sa-l intreb, cum de vorbeste ambele limbi cu accent, iar raspunsul lui imi suna si azi in urechi.
- “ romina am uitat-o iar germana n-am reusit s-o invat inca”.

Atunci nu am realizat cit adevar se ascunde in marturisirea lui, ma gindeam ca mie nu mi se poate intimpla sa ceva.

Insa toate straduintele mele de a ma isimti casa, au ramas fara rezultat, aici sint o straina.
In concluzie in Germania nu sint acasa iar in Romania nu mai sint acasa.

In Romania am fost un an dupa “repatriere”, apoi dupa trei ani si in sfirsit dupa 15 ani. Dar din pacate nici in Romania nu ma mai simt acsa, s-au schimbat multe, unele in bine, altele in mai rau. Prietenii mei nu mai sint la fel, sint un fel de surogat intre cum au fost si intre cum sint cei din “lumea capitalista”.

Un singur lucru a ramas neschimbat si mi-a umplut inima de bucurie si nostalgie mirosurile din piata; cimbrul, tarhonul si celelalte buruieni, amestecat cu mirosul de varza acra, de zarzavaturi, mergeam aproape zilnic in piata flaminda dupa mirosul de mirodenii al copilariei si tineretii mele.

Vizualizări: 500

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gudrun Hartig-Mattauch pe Februarie 2, 2013 la 9:18pm

Da, aveti dreptate, in teorie, sintem globalizati, dar in realitate va mai dura inca foarte multi ani pina in vor disparea granitele din din mintea noastra si asta indiferent de tara in care traim momentan.

Multumesc ca m-ati citit.

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Februarie 2, 2013 la 6:07pm

in lumea globalizata ar trebui sa dispara notiunea de " strain" , planeta a devenit brusc minuscula , mentalul a ramas in alta epoca.

Comentariu publicat de Delia Oltea Rusu pe Februarie 2, 2013 la 4:05pm
Sper ca intr-o zi sa "ascult" povestea ta!
Comentariu publicat de Gudrun Hartig-Mattauch pe Februarie 2, 2013 la 2:43pm

Da Delia itr-un fel sau altul sintem "cosuferinzde" am parasit amindoua ceva ce ne era drag pentru necunoscut.

Sper ca povesteea ta se termina mai bine decit a mea.

Comentariu publicat de Delia Oltea Rusu pe Februarie 2, 2013 la 2:22pm

Se poate, Gudrun! Chiar daca "costurile" de amortizare sufleteasca sunt enorme, se poate...

... Dintr-un motiv sau altul, eu sunt un trist dezradacinat. De o forma sau alta, eu calatoresc cu teritoriul nostru si continua sa traiasca cu mine, acolo departe, esentele longitudinale ale patriei mele.

PABLO NERUDA

Comentariu publicat de Mihai-Liviu Deldegan pe Ianuarie 11, 2013 la 8:44pm

Gudrun draga, textul tau cu a sa povestire mi se pare ca o incizie precisa de chirurg ilustru, care face taietura fara sentimentalisme si-n acelasi timp perfect constient ca trebuie facuta. Asta nu inseamna ca lipseste sensibilitatea din textul tau. Remarca ambelor limbi vorbite cu accent, parfumul cimbrului si tarhonului care te face ca prin amintiri sa-ti recuperezi o parte din copilarie si tinerete da un anume parfum starii de nostalgie pe care ai avut-o. Foarte frumos. Mi-a placut mult textul tau. Da-i bataie inainte, ca nu faci rau ce faci. 

Comentariu publicat de November pe Decembrie 2, 2012 la 6:29pm

Chiar si "mirosul de mirodenii al copilariei si tineretii" daca a ramas...tot e ceva! Gudrun(frumos nume!) invatam sa traim si cu surogate,e un... "modus vivendi".Sus inima!

Comentariu publicat de adriana rodica barna pe Decembrie 1, 2012 la 8:14pm

Ce bucurie  sa ne reintalnim, draga Gudrun.... Astept sa postezi traducerile tale -cele publicate si cele inca nepublicate -precum si cele care vor veni.

Pe de alta parte , ma bucura vorbele tale spuse direct, fara ocolisuri. Ai puterea de a reda imagini. Asa cum le vezi tu, asa le transmiti si celorlalti. Spune, ca bine zici...

Comentariu publicat de Razesu Virgil pe Decembrie 1, 2012 la 4:13pm
Din toată povestea, important este faptul ca oamenii simt, nu rămân indiferenţi si îşi pun probleme. Altfel, orice poziţie este corectă, adevărată, binevenită şi la locul ei. De fapt : Temă cu variaţiuni !
Dar dacă mă refer la termenul de dezrădăcinare, cred ca el este neavenit : oamenii, ca şi plantele, nu pot avea decât O SINGURĂ RĂDĂCINĂ. Bine este când omul nu o uită şi n-o reneagă, atunci când îi este mai rău decât acasă şi cu atât mai mult când se simte mai bine şi mai realizat, adică trăieşte mai bine şi mai uşor în altă parte. Şi nu cred că există prea mulţi care pleacă fără motiv sau pentru care plecarea este un act de aflare în treabă sau ... hai să plec şi eu să mă dau breaz. Nu degeaba a zis cine a zis ... fie pâinea cât de rea ...
Comentariu publicat de valeria pe Decembrie 1, 2012 la 2:38pm

                  Exista din pacate o instrainare a romanilro de propria tara.Azi banul face totul!Vine o zi cand iti dai seama ca au trecut atatea lucruri frumoase pe langa tine si tu strangi un pumn de bani ,nici ala sa te multumeasca.Cred ca noi romanii am uitat sa ne bucuram.

                 Lumea aceea despre care vorbiti nu mai este deoarece sufletul e gol.Imi aduc aminte cand ne intorceam acasa in vacante la fiecare poarta intr-un sat aveai pe cineva pe care sa-l saruti , sa te bucuri ca-l vezi , sa se bucure ca te vede.Bucuria asta nu mai exista.Exista bucuria pungii care nu-i destul de plina  sau orgoliul ca sta intr-o casa mare si  goala.Ca de unde a plecat iubirea nu mai este nimic.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor