Dialog poetic - Manuela Cerasela Jerlăianu & Ion Vanghele

[Manuela Cerasela Jerlăianu]

Ceaţa aceasta...

 

Ceaţa aceasta se vede şi-n mine,

Năluci de-ntuneric în zori mă opresc,

În inimă arde azi dorul de tine

Şi-un ochi de lumină în vulturi găsesc.

 

Hai vino, iubite, acasă pe seară,

Te uită la codru că plânge,

Mai dănţuie coarda puţin la chitară,

Când pieptul tău mândru se frânge.

 

Pe stradă petale de flori de cais

Valsând în vântul de sear-au plecat,

În casă se-nchide un mic paradis

Şi norii din inimi la uşă ne bat.

 

Aruncă-te-n  mare să înneci gelozia,

Sau urcă-te-n ceru-n-stelat,

În Calea Lactee să zvârli nebunia,

Ce-n spirit alături ţi-a stat.

 

Ceaţa aceasta..

 

Ceaţa aceasta înghite cam totul,

Năluci de-ntuneric încet se desprind,

În inima arde amurgul... în focul,

În care pe tine, cu dor te cuprind.

 

Vom piere în noapte ca două iluzii

Şi ceaţa aceasta va fi poate naşă,

Când iama vom da prin tăceri ca absurzii,

Şi-om smulge iubirea închisă în faşă...

 

Cum sângeră floarea din aripi de îngeri,

Cum lacrime cad peste dor nepermis,

Eu sunt doar amurgul în care tu sângeri

Şi visul e viaţă şi viaţa e vis....