Tatăl nostru carele nu mai eşti în ceruri

când luna îndrăgostiţilor e hidoasă ca o gaură de glonte

mai dăruieşte-ne numele Tău sfânt

pentru că am învăţat brusc să ne urâm

şi nu ne lăsa pre noi să ne ducem urile până la capăt

şi naşterea unei lumi să fie ruptă între cămile

cum n-ai lăsat nici pe Cel Rău să ne plătească tot preţul cu ură

morţii mai tineri ne iartă acum de păcate

precum şi noi iertăm greşiţilor noştri

să plouă cu foc între Iad şi Rai

şi ne izbăveşte pre noi de răni neînchise

ca să stăm drepţi sub ploaia de foc

pâinea noastră cea de toate zilele

să ne-ajute să privim în ochi duşmani şi prieteni

şi nu ne-o da nouă astăzi cu lacrimi şi sânge

şi deschide odată fereastra dintre noi

Tatăl nostru carele ne-ai iubit totdeauna

opreşte somnul raţiunii

şi nu ne lăsa cerul gol

Vizualizări: 103

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Emilian Pătrașcu pe Decembrie 29, 2010 la 7:35pm
mi a facut bine lectura, este o poezie savuroasa si fara picanterii, simt nevoia sa ti multumesc ca mi ai dat ocazia sa servesc acest preparat la care m am gandit de multe ori, dar niciodata n am avut curajul sa l gatesc; FELICITARI !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor