Când cerul scutură năframa
Frecându-şi ochii, adormit
Şi lasă liber panorama
De care şi-a reamintit,

Privesc prin aburii cafelei
Surâsul blând din ceaşca mea
Şi sorb tăcut gura acelei
Pe care-o gust de când dormea.

Sunt clipele de după vis
Uitate-n pat cu perna ta,
Pe un acord încă permis
Ce inima îl fredona.

La fel e-n orice dimineaţă,
Eu mă trezesc, iar chipul tău
Mai încălzeşte şi dezgheaţă
O umbră rece dintr-un hău.

Când soarele îşi culcă raza,
Timid, peste privirea ta,
Ştiu - o să vină şi amiaza;
Noi încă ne vom alinta.

Din volumul Ceremonia Iubirii  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013



 

 

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Ianuarie 27, 2014 la 7:23am

...mulțumiri, Mara...

Comentariu publicat de Maria Vo pe Ianuarie 26, 2014 la 9:41pm

romantic, frumos!

felicitări!

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Ianuarie 26, 2014 la 6:43pm

...așa este Elisabeta... mulțumesc...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Ianuarie 26, 2014 la 6:36pm

Frumoase dimineţi!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor