unele dimineți sunt altfel
vin peste mine și-mi bagă forțat degetele în ochi
îmi scot aerul din plămâni
îmi trag de pleoape
îmi ating obrajii cu halate albe
cu mâini unse cu cremă de gălbenele
îmi cicatrizează visele în dreptul ferestrei 
și ele nu mai trec niciodată în lumină
rămân cu gura deschisă gata să țipe
dar nu țipă sunt moarte
nu le învie nimeni nu le îngroapă nimeni

dintre toate diminețile a mea este de dimineață de tot
își termină treaba 
mă împinge în camera de baie
ridic capacul și mă așez 
tropăie pe lângă mine cu tălpile ei mici
pe gresia rece

mă gândesc de când nu mai gândesc de una singură
în timp ce dimineața mă întoarce pe burtă și pregătește înjecția
mă bate ușor cu palma peste fesă
îmi înfige acul și apasă pistonul seringii 
mă înjectează din șase în șase ore cu tine
apoi îmi bagă în cap niște pietre
ideile mele preconcepute
o cârpă stoarsă și lăsată la uscat
sunt pregătită
să ies în curte printre trandafirii
cățărați pe gard cu picioarele ridicate
de teamă să nu-i muște câinele
și-n sus doamne în sus
iese din ei o spaimă grețoasă 
ca niște flori
și de fapt asta miroase

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor