Îmi cresc în dimineaţă, cuvintele albe
Parcă sunt desprinse din fulgii de nea.
Astăzi s-a născut Eminescu…

Îi aprinde Dumnezeu încă o stea!


Eu doar închid ochii şi-i visez

Chipul frumos, versurile pline de iubire..

Îi creionez în eter dragostea lui senzuală, pribeagă,
Asemenea unei păsări albe
Care străbate eternitatea…
Un vis încălzit la sânul nopţii
Atunci când iubirea s-a sfârşit…

 

Trezită din vis, tăcută, îngenunchez

În faţa altarului ce i l-am clădit

Pioasă, într-un ungher al sufletului.

Îi aprind o candelă. O lacrimă, discret,

Se prelinge din ochiul meu stâng.


La Ipoteşti a rămas un singur dor;
Dorul comun, de Eminescu…

Teii plâng pe-aleile pustii,

Urmele lăsate de poet, ca testament…

 

Mi-e dor de tremurul bărcii pe “lacul”cel albastru,

De “sara pe deal”, de “freamăt de codru”,

Cine să mai scrie vestitele scrisori, Emine,

Când astăzi, unii, neputincioşi, te repugnă?

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Ianuarie 18, 2011 la 2:30pm
Multumesc, Eduard, ma bucur daca ti-a placut! O zi asa cum ti-o doresti!
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Ianuarie 14, 2011 la 11:45pm
Multumesc, Marius, asa este! Dumnezeu ii va aprinde mereu, steaua!
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Ianuarie 14, 2011 la 4:56pm
LA MULTI ANI! LUCEAFAR ETERN

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor