DIN AMINTIRILE UNUI PITIC …CEVA MAI ÎNALT …

Ioan Evu iese din carapacea adultului care priveşte prin haloul poeziei spre viitor şi îşi asumă riscul de a scrie poezii pentru cei mici, sunt amintirile unui pitic din vremea bună când era mai mic, adică mai curat, mai dornic de dragoste şi de căldură. O face în anul 2006, când publică la Editura „ CĂLĂUZA „ v.b.- Deva, o carte aparent simplă pentru un poet, dar, de fapt, mult mai complicată deoarece poetul matur, format, trebuie să-şi asume gândirea unui copil ieşit din ceaţa naşterii şi a primelor zile de după şi să accepte că lumea este cu adevărat frumoasă şi bună, ceea ce, să fim sinceri, adulţii nu prea mai cred, după …

Asumarea acestei stări cred că a fost benefică pentru autor deoarece a adus ceva echilibru în scrisul său, în modul de a vedea lumea şi de a-şi asuma responsabilităţi. Copiii au pretenţia de la cei mari ca aceştia să –şi asume responsabilităţi în ce priveşte acţiunile lor, care pendulează între cunoaştere parţială şi necunoaştere. Dar povestea este veche, omul a rămas copil în faţa lui Dumnezeu, structura este aceeaşi, doar păcatul dobândit în timpul vieţii trăite ca adult, face diferenţa …

Cartea este una senină şi se bazează pe elementele care fac lumea mai frumoasă: naivitatea, întrebările care vin pe buzele copilului, atitudinea mamei, căldura bunicii, şotiile, jocul pisicii în mijlocul universului, atâtea lucruri pe care noi le-am uitat. Ioan Evu îşi reaminteşte cu drag de ele, renunţă la metafora încrâncenată şi acidă şi se sprijin pe limbajul de început de lume, cu flori, pădure, soare, pisic, rândunele, greieraş, ariciul dansator, sunetul clopoţelului, colindul, căţelul blând şi jucăuş, păpuşa ce pare vie şi răspunde întrebărilor …

Căldura din versuri e una benefică, iar fraza simplă, dar curată, deschisă spre natură şi spre lumea blândă a animalelor pline de dragoste, dau cărţii un sens, sensul de a crede că există ceva mult mai … înalt pentru piticul care stă în mijlocul acestei lumi, pe care o vede din aproape, prin perspectiva dragostei, ca normă în univers.

Când o zăresc din poartă şi alerg / ca mânzul care zburdă pe colină // să o întâmpin pe bunica mea, / făptura ei se umple de lumină … „

Mişcarea şi viaţa au culoare în versurile acestea simple:

Un bondar setos, nevoie mare, / soarbe rouă din pocal de floare // Din căuşul mic al unei frunze / beau răcoarea zece buburuze. „

Desigur că în această lume este nevoie şi de învingători, adevăraţii învingători, fără tăgadă, biruitori:

În livadă, sub un pom, / e un greier campion. „ Campionul cântă, toţi adorm, până şi eternul Grivei, nume parcă predestinat regatului curat al copiilor …

Poate vine şi vremea marilor întrebări pentru pitic, el se emancipează şi ştie să pună întrebări grave, adânci, sincere şi cu ţintă, din logica lui curată, nepătată de răspunsuri facile, dovadă că piticul are nevoie de o relaţie corectă cu tatăl, dar şi cu oamenii maturi, în general …

De ce tac frunzele, când pier ? / De ce nu cresc copacii-n cer ? / … De ce o fată m-a întrebat / că ea de ce … nu e băiat ? / … / De ce – din stele câte sânt - / nu este pace pe Pământ ?

Poeziile au multă muzicalitate, aduc multă lumină în mintea copiilor şi relaxează mintea celor maturi care uită să mai pună întrebări, ei au doar răspunsuri pentru toate, chiar dacă aceste răspunsuri nu aduc pacea pe Pământ …

Ioan Evu a scris o carte potrivită pentru cei mici, titlul este unul şugubăţ, interesant şi impune multă gravitate în relaţia om matur – copil, o relaţie care poate fi şi alta, dacă oamenii ar accepta că aceşti „ pitici „ ştiu să pună întrebări importante. Unele poezii pot şi au fost puse pe note de Ioan Evu şi au devenit cântece de legănat mintea celor mari.

Poetul a vrut altceva şi a reuşit, o carte plăcută pentru copii: „ AMINTIRILE UNUI PITIC DIN VREMEA CÂND ERA MAI MIC „.

Oare poetul ca poet are amintiri din vreme când învăţa să scrie poezii îndrumat de Bunul Dumnezeu, care îşi punea mâna peste mâna poetul, cu multă căldură ?

Dar probabil că întrebarea mea de final nu prea mai are rostul, Dana cea zglobie, eroina unei poezii, o copilă, o pitică de vreo cinci ani, are replica : „ Astea-s poveşti deadormit copii ! „

Dar nu se ştie, mulţi ne dorim să mai fim iarăşi copii …

Constantin Stancu

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor