jam session cu adrian grauenfels 


*
acum o să urlu şi mă voi retrage într-o lume nouă desfrunzit de migraţii repetate plin
de cuiburi văduvite caut ceva din tine în protocol în patru sute de foi scrise cu migală în iarna lui 59

nu mai ştiu nici cum arată maşina mea de scris bate o singură literă semantică citeai cu voce tare declaraţia de independenţă a fochiştilor burlaci prin vocaţie prin străduinţa de a nu ne duce dincolo ba chiar râdeai în hohot
celor care se opuneau călătoriei mână în mână de parcă am putea uita vreodată

suntem sculptorii ipohondrii din Guayacanal
care poartă inima pe dreapta

îţi văd genunchii răniţi de privirile mele insistente ca o inchiziţie a luminii ca o desfătare în parcul cu răţuşte poate e sfârşitul carnavalului de la Rio

*

durerea mea vorbeşte singură în oglindă cu un nasture pe umăr
zilele seamănă cu marele zid chinezesc îmi tai singură respiraţia clipă în care ochiul stâng
se îmbracă la costum şi pleacă în descoperirea cuburilor

îi dau ochiului meu o pipă ştim amândoi că vom dormi la noapte într-o centrifugă
a doua zi vom aduna toate lemnele şi din cauza asta
4 luni îmi va fi dor de tine ca de o cruce din cimitirul vesel de la Săpânţa

mi s-a spus să mângai nişte delfini pentru destresare dar eu mi-am luat de fiecare dată
rechini lângă mine care să mă rănească pe la spate
cum a făcut Stalin cu Trotsky

sufletul e ca un cort instalat de evrei într-o rockotecă
degetele oamenilor nu ştiu
exact unde s-au dus principiile morale pentru că totul se învârte iar eu încă n-am prins
taurul de coarne am stat deoparte şi am privit meciurile aroganţilor

am scos apoi 100 de grivni din buzunar să cumpăr dragoste făină şi informaţii
dar ai plecat în aceeaşi zi cu manifestările ecologiste

*

mă aşez pe un morman de conserve retorice şi cuget
uite, tu de pildă, ai maniere frumoase
muşti din căpşuni începând de la miez spre exterior
tu bei şampanie numai în compania unor doctori, psihologia de tranzacţie fiind vădită între voi, pe canapeaua burgheză un nud fosforescent mirat, tot timpul altul e cel care te doreşte
tu ai un fel de a fi tristă când râzi. tu râzi cu lacrimi şi contagiezi spitalul în care te-au încarcerat cei bolnavi cu dilema seriei lui Fibonacci

tu eşti prietenă cu tine însăţi şi de aceea eu nu am loc nici măcar cu şoseta între pantoful de lac albastru şi călcâiul tău fin

tu asculţi richter cu ochii închişi şi mâna sprijinită de masă, scârbită de orice gest romantic
tu Aziza, nu creşti legume şi nici bani la săraci nu dai pentru că nu-ţi stă în fire să te înjoseşti
în zilele de eclipsă

Ambrozia îţi curge pe bărbie şi pe sâni dar gustul ei l-ai uitat de când ţi-ai pierdut candoarea copilăriei.
ar fi o mare nepoliteţe să vin aşa nepoftit şi murdar, soios de dialogurile sterile cu mine însumi
dar vreau să te văd


*

eu şi manierele...
de-ai ştii de câte ori am bătut cu pumnul în zid
pentru a fi luată în serios de câte ori am luat calul şi prinţul şi le-am pus lângă
nadia dar mâna ei nu s-a mai mişcat

viaţa nu e decât un şir de vase de ceramică expuse în sala de aşteptare
a unor tirani

spune-mi aşadar ce vrei să auzi de la mine când ochii tăi au văzut
mai multe tablouri decât gura mea a spus cuvinte

pot lua monotonia şi să intru în tine până ţi se acreşte de persoana mea
paşii prin lume nu sunt decât subite alegeri
omul n-are decât nişte vene de plastic şi pasiuni trezite în necunoscuţi

mă trezesc cu planete aliniate greşit râd dar nicio clipă fatalismul nu m-a lăsat
să iau din căldura vocii tale, să pun la pachet stările rele şi să vizităm
Israelul pe o trotinetă

*

În gară mărşăluiau doi
primăvară pe trotuar, buimaci de iubire
gheare de pasăre picate în iarnă
uite, spune unul cu ciudă
gândul îl duce prin tren
toate uşile trebuie închise
se apropie un marfar osuar de taină în armata lui Ra
prin deşerturile apoase ale nu mai ştiu cărui ţinut
se masturba o mumie apoi ia viaţă şi îmi devine soţie
uite, spune altul cu frică
cămile călare pe cai gonesc prin nisip
transpirând răzbunare în picioarele goale
partizani care umplu şina cu sânge din venă
toată o nebunie deraiată
fetiţă culcată cade din somn într-un zdup gângurit şi focos
nucleară şi goală
râde ştirbă cu salivă gălbuie la buză
cere iubire şi amintire
se plimbau doi prin vizual, astă-noapte cu lopata de
cioclu

http://www.youtube.com/watch?v=8ve4i4iy-ag


Vizualizări: 245

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Raluca Blezniuc pe Mai 14, 2012 la 7:10am

multumim :)

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Mai 13, 2012 la 8:03pm

sper ca VA URMA....

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor