Citat din Ernest Hemingway

„Nu judecați oamenii după cei cu care se adună. Și Iuda avea amici ireproșabili”.

Hm!... S-o iau ca pe o provocare? Dacă citatul îi aparține lui Hemingway îți închipui că-mi voi schimba părerea? Da, desigur, îmi voi schimba părerea, dar nu despre Iuda, ci despre Hemingway pentru că judecata lui nu este decât o eroare grosolană...
Te-ai aștepta de la oameni pentru care ai pune mâna în foc că stăpânesc, cât de cât, niște reguli ale logicii să facă asemenea afirmații!? Ce se mai poate spune atunci despre omul simplu pentru care Iuda și poporul evreu nu sunt decât „asasinii” Domnului lor? Ce mari studii de logică ar trebui să ai pentru a înțelege că așa trebuia să fie!? De ce crezi că ți se cere să nu judeci faptele altora? Pentru că toate își au rostul lor! Rost căruia, nu noi îi dăm... „rostul”! Implicarea trebuie să fie în a ajuta... nu în a judeca, mai ales când știi că nu te duce capul într-un anumit domeniu. Dar, câți din noi își conștientizează micimea?
Referitor la subiectul ăsta mai există o postare. Nu intenționez să reiau argumentația făcută acolo. Îți voi da, însă și eu un citat din Evanghelia lui Matei. Poate, el te va convinge! Dacă nu logica... poate dogma!
Matei 16.
21. De atunci încolo, Iisus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât și că a treia zi are să învieze.
22. Petru L-a luat deoparte și a început să-l mustre zicând: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!”
23. Dar Iisus S-a întors și a zis lui Petru: „Înapoia Mea, satano: tu ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor”.
Cum ți se pare? Ai și toate reperele pentru a verifica citatul! Poate am omis ceva! Poate am făcut vreo modificare! Am făcut una... recunosc! Apelativul „satano” era scris cu majusculă.
Dacă cineva, în toată „povestea” asta, a avut un comportament ireproșabil, lăsându-L la o parte pe Hristos, acela a fost doar Iuda. El nu a avut nicio poticnire în a-și duce la capăt misiunea. Și ce misiune!!...
Sărutul lui Iuda!!?... Nu a fost unul de trădare, ci de complicitate, de complicitate cu Dumnezeu. „Doamne, am făcut tot ceea ce a depins de mine! Știu prin ce chinuri vei trece, dar mai știu și că altfel nu se poate!”
Prin urmare, voi trece citatul în categoria: „gânduri ale oamenilor” alături de rugămintea...„ iartă-i Doamne că nu știu ce spun”... în ignoranța lor!

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor