Prin noapte trec tremurătoare stele

Ce luminează diafan zenitul

Să-mi pară mai aproape infinitul,

Ca eu să pot urca ușor la ele.

 

De-aș ști că va veni cândva sfârșitul

Din lume să dispară toate cele,

Aș pune păsări albe-n rămurele

Ca să vestească grabnic răsăritul.

 

Din al cenușii jar mai pot renaște

Scântei pe care singur Demiurgul

Le poate dezlega ori recunoaște.

 

Din pustiiri El va culege moaște

Însuflețite-n viață cu divinul,

Iar tot ce mișcă luptă cu destinul.

Ioan Friciu

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor