din mâna ta rănită picura un anotimp

mă urmărea
curgea în spatele meu
ca umbra unui pârâu care nu ştie niciodată
unde se termină călătoria
din neliniştea răsărită până departe
se desprindeau stânci se rostogoleau
zdrobeau mâna ta întinsă
auzeam muntele gâfâind
şi vânătorul cobârând în mine prin vale
luase urma vânatului
îi auzeam freamătul sângelui
stârnind gemetele nopţii

din mâna ta zdrobită picura câte un anotimp
mă simţeam ca şi când cineva
fura din mine în fiecare clipă un răsărit

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor