Cu vântul lin de toamnă, te duci aşa departe,

Că-n urma ta se-aşterne o zi şi înc-o noapte.
Trec orele în grabă, nimic nu mai revine,
Eu sper că, într-o zi, vei fi iar lângă mine.

Mă uiţi şi uiţi de tine, de parcă ai dormi,
Învăluit de mreaja rutinei, zi cu zi,
Te pierzi în panorama trecutului din noi,
Trezeşte-te şi-ncearcă să vii iar înapoi.

Prin zâmbet amărui, acoperit de ceaţă,
Văd sufletu-ţi plăpând ce tace şi îngheaţă.
O rază de lumină ţi-aş dărui să-nvingi
Distanţa ce ne doare, să fii din nou aici.

Te chem şi tu nu vii. Dar, poate, că-ntr-o zi
Şi tu mă vei chema, dar eu nu voi veni.
...................................................................
Pe rugul unei vieţi va arde-n miez de noapte
Speranţa de-a iubi, de-a fi din nou aproape...

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor