- Doru-i nebun, îl simt cum mă usucă

Și murgul mă îmbie spre Sibiu,

Pe aripi vrea la tine să mă ducă,

Iar o caleașcă fără vizitiu

 

Mă va urma în liniște prin noapte...

Tu să m-aștepți sub frunza unui nuc,

Când luna o să bea cafea cu lapte,

O să pornim spre Hanul lui Manuc

 

Și în iatacul unde prima oară

Am descifrat misterul din pistil

O să petrecem iarna dulce-amară

Și-om contura din versuri un copil.

 

- Pe Făgăraş zăpezile-s înalte,

Pe creste viscoleşte şi mă tem

Că n-om găsi poteci, flămânde haite

Ne vor urma tăcute. Un blestem

 

E iarna grea, înhamă deci la sănii

Doi armăsari şi dorul meu năuc,

În loc de bici, te rog să iei mătănii,

Într-un târziu, la Hanul lui Manuc,

 

Îl voi ruga pe Dumnezeu să cearnă

Ninsori peste păcate, peste noi,

Să fie pretutindeni ger şi iarnă,

Să nu existe drumuri înapoi.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor