Statuile… doar cele nalte

Se mai văd,

Când dau ocolul lumii.

Bărbați, copiii cu mamele lor,

Privesc năuci din pragul serii,

Nu știu ce ia lovit în neam,

Pe timpul bun al vrerii.

I-ascult… se tânguiesc,

Uitând iertare să mai ceară,

C-au nesocotit cuvântul,

Cerând mai mult, pe noapte.

Crăpată-i ziua de atâta plâns,

Dispar profesorii cei buni,

Se duc cerând cu mintea mirt,

Parfumu-i să-i îndrume.

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor