Sub brâul-cerului
Cu tâmpla tivită-n reverii 
îmi curge pământul prin glezne

fuioare de nori îmi șoptesc
universul revarsă iubire
vindecând răni
apa vieții respiră iubire
iertând

doar lupii în blană de miel
ucid heruvimii
ei vor secera 
ce au semănat

tu
lasă-ți umbra
să curgă deasupra încolțuratelor pietre
și trupul îți cerne peste felia de timp 
precum libelula cu zbor străveziu
peste firul de iarbă în rouă mustind

ascultă 
glasul pietrei sub ropot de ploi
și vuietul mării-n nisipuri strivit

darul pământului este nemărginit
noi suntem cei care
alegem cu ce ne hrănim

o floare-de-colț din piatră-nflorește
din apă se-nalță nuferii albi

din iubire culegem iubire
până când
din tălpi ne va curge pământ
pecetluind un destin.

21-02-18

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor