Din zero în zero

Ne adulăm sub umbra lui Nero, necesarul purgatoriu

În care se ridică flăcări şi sfinţi, nu suntem cuminţi,

O nebunie piromană ne exaltă starea de spirit, focul

În mica Romă personală, dincolo de coline

Unde eu şi cu tine învăţăm amorul păgân şi sechestrăm vestale,

Câte camere gioale, câte cuvinte pironite-n pereţi,

Ce mai aştepţi, ia o liră şi cântă în si bemol,

Ori fa major, coastele de cretă mă dor, armura de iarbă

Stă să cadă, nu mai e nimeni!

Din zero în zero

Credibilul Nero ne număra iar,

Câţi am rămaşi neunşi cu catran, câţi neatinşi

 În delirul renaşterii din cenuşa albastră,

Inima noastră ca un oracol bate în ritmul galerei stelare,

Ne prindem pe frunte spinii din soare, eu şi cu tine învăţăm amorul păgân,

Acum când unii se lasă ridicaţi pe cruce în numele

Adevărului pe care l-am citit cu tălpile, cu buzele

Când peste noi trecea Nero citind suav din Satyricon,

Câte camere goale, câte cuvinte pironite-n pereţi...

 

 

 

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor