inimi în înveliș de poloniu. în rochiile de seară/  perne cu litere brodate la fel ca prosopul mic de la grădiniță.  o pânză. și în spatele ei nu e nimic.  în față, o fotografie și vise despărțite de bandaje. ivan și lola merg pe o șină de cale ferata. în aer e senzația dintr-un multiplex gol.  aeroplane se rotesc ca vulturii.  

când trenul ajunge,  sfărâmă tot. vântul ia poza și o lipește de ecrane. și razele soarelui. sala e goală.  dar ivan și lola zâmbesc fericiți. mai e o rezervă care ne ține în mișcare.  noi, cei cu trupuri de zei /nu murim.  lăsați tristețea să vină la noi, strângeți încheieturile noastre cu mâini gingașe  și sângele nostru alb.

Vizualizări: 102

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Daniela Diaconu pe August 9, 2013 la 11:38am

multumesc frumos, mara!

Comentariu publicat de Maria Vo pe August 8, 2013 la 10:42am

fain!...

"... noi, cei cu trupuri de zei nu murim. lăsați tristețea să vină la noi, strângeți încheieturile noastre cu mâini gingașe ... "  

Comentariu publicat de Daniela Diaconu pe August 7, 2013 la 9:57pm

geo, nu stiu daca chiar superb, dar aleg sa te cred Ș))

multumesc frumos, geo, fulvia. 

Comentariu publicat de Geo Galetaru pe August 7, 2013 la 9:47am

Un poem superb! Un mozaic de imagini percutante, care "atentează" la comodităţile de lectură (şi de înţelegere a poeziei!)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor