m-am pierdut într-o moarte prea obosită să mă lase să trăiesc
am ochii stinși și abia mai aud aerul respirând
în spatele meu, pereții camerei cad unul câte unul
Sfinții tac, se uită cu milă, rămân suspendați într-un cui
lumina dispare, întunericul dispare
rămâne un fel de stare care nu urcă, nu coboară, nu există
ci doare în linie dreaptă
ochii copilului meu sunt din altă lume
acesta este un înger adevărat, spune Ioana
ochii ei erau din altă lume

camera e albă dintr-un alt unghi
rotește-o spre soare și pune Sfinții spre răsărit

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor