reţeaua literară

poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare

Dintre mii de păsări albe...

Din înalt,

mi-am trimis vulturul pleşuv al singurătăţii

să te aducă pe tine, aripată albă a dragostei

destinată mie…

Priveam spre albastrul pătat de aripi

cu neliniştea strânsă pe buze

S-a dat o luptă cruntă...

Târziu, cu fâlfâitul sacadat

te purta în ghearele sale ascuţite,

erai albă de spaimă, aproape moartă…

Lumina-ţi plângea prin ochi…

Te-a depus în braţele mele scuturate

de emoţie

pătate-n roşu…

Cu ultima suflare ai şoptit,

spunănd că nu erai a mea...

Lasă-mă în abisul deznădejdii

Ca să mă întorc, să fiu a ta…

Te-am aruncat…

Cu mănuşa neagră, cu braţele întinse,

spre stolul speriat,

aştept ca un

vânător de dragoste

rămas fără trofeu.

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe Octombrie 19, 2012 la 10:36am: Mulţumesc mult, Dora Petre. Mi-aţi făcut o surpriză foarte plăcută.

Accept cu bucurie sfatul şi aprecierile.

Cu stimă,

Comentariu publicat de Dora Petre pe Octombrie 19, 2012 la 10:29am: "vânător de dragoste

rămas fără trofeu"...sunt mii de păsări albe...folosiţi mănuşa albă...Un poem reuşit!