poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Din înalt,
mi-am trimis vulturul pleşuv al singurătăţii
să te aducă pe tine, aripată albă a dragostei
destinată mie…
Priveam spre albastrul pătat de aripi
cu neliniştea strânsă pe buze
S-a dat o luptă cruntă...
Târziu, cu fâlfâitul sacadat
te purta în ghearele sale ascuţite,
erai albă de spaimă, aproape moartă…
Lumina-ţi plângea prin ochi…
Te-a depus în braţele mele scuturate
de emoţie
pătate-n roşu…
Cu ultima suflare ai şoptit,
spunănd că nu erai a mea...
Lasă-mă în abisul deznădejdii
Ca să mă întorc, să fiu a ta…
Te-am aruncat…
Cu mănuşa neagră, cu braţele întinse,
spre stolul speriat,
aştept ca un
vânător de dragoste
rămas fără trofeu.
Adaugă un comentariu
Mulţumesc mult, Dora Petre. Mi-aţi făcut o surpriză foarte plăcută.
Accept cu bucurie sfatul şi aprecierile.
Cu stimă,
"vânător de dragoste
rămas fără trofeu"...sunt mii de păsări albe...folosiţi mănuşa albă...Un poem reuşit!
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară