Cu o distributie buna si un scenariu destul de solid, Disconnect aduce in discutie una dintre problemele pregnante ale societatii de astazi: mediul online si influenta social-media asupra vietii reale.
Se pleaca de la dezbaterea negativ-pozitiv, o constanta in studiile ultimilor ani atunci cand vine vorba de Internet.
Filmul incepe cu melodia celor de la Awolnation-Sail (melodie prezenta si in trailer) si utilizeaza unul din versurile cantecului ca motto:”blame it on my ADD babe”
Din pacate, aceasta notiune de dependenta este foarte putin infatisata in film si este probabil cea mai mare dezamagire pe care o aduce Disconnect.
Plotul filmului se desfasoara pe trei planuri.
Primul este drama unui adolescent introvertit, probabil ultima ramasita a curentului emo, utilizata aproape grobian pentru a sublinia diferenta dintre viata reala si cea online. Spun grobian pentru ca nu este nevoie sa-ti transformi si fizic personajul pentru a nuanta incapacitatea lui de integrare.
Ben Boyd (Jonah Bobo) este un adolescent inadaptat, pasionat de muzica si deloc pasionat de viata sociala. Vechea poveste a familiei disfunctionale il conduce catre realitatea alternativa in bratele site-urilor de socializare unde o descopera pe imaginara Jessica Rhoney rezultatul unei glume de prost gust a colegilor de liceu ce profita de caracterul introvertit al tanarului pentru pentru o farsa cu final extrem.

Al doilea plan aduce in discutie relatia dintre un reporter si un tanar prizonier al site-urilor de prostitutie prin web cam. Dorinta de success in sfera video-reportajului impreuna cu o oarecare tendinta de bun samaritean o impinge pe Nina Dunham (Andrea Risenborough) spre aprofundarea unei probleme pregnante ale societatii online – prostitutia prin web cam.

Al treilea plan reda povestea unui cuplu decimat de drama pierderii unui nou nascut in care sotia isi gaseste alinarea pe chat-uri de socializare in timp ce sotul isi pierde timpul jucand poker in retea.
Filmul strecoara in cazul celui de-al treilea plan si drama sotului, fost militar in operatiunile desfasurate de SUA in teritoriile arabe, din nou o fortare a scenariului de dragul unei idei sau de dragul adeziunii la ideea opririi trimiterii soldatilor in razboaie “ce apartin nimanui”.
Pentru publicul de sex feminin rolul sotului/soldat este interpretat de Alexander Skarsgård, am spus destul cu asta.

Acum, revenind la film, si la doza aceea de dependenta pe care nu o descrie asa cum ar trebui.
Disconnect se multumeste sa prezinte drama exterioara a personajelor sale, adica doar rezultatul folosirii in mod inconstient al retelelor de socializare.
Ce nu vad in Disconnect e dependenta teribila, acea stare de fibrilatie ce te impiedica sa inchizi browserul, starea de expectativa de la locul de munca la dublul click ce face saltul catre locul in care poti face orice si in care poti sa te tranformi in oricine.
E nevoie de un amendament in ceea ce priveste descrierea mea despre viata online. Online-ul nu este doar o realitate alternativa, este de fapt o realitate alternativa imbunatatita unde nu minti, pentru ca termenul de minciuna are sens doar in viata reala. Este o multitudine de posibilitati din care poti alege, un loc care incurajeaza metamorfoza. Evolutia si decadenta nu sunt nimic altceva decat simple simboluri pe care le poti atribui unor personalitati pe care le dezvolti de sine stator.
Online-ul permite activarea in spatiu virtual a doppelgänger-ului cu care Dostoievski cocheteaza in Omul dedublat. Am fortat comparatia insa vreau sa subliniez prin acest procedeu puterea pe care omul normal o castiga in virtual.
Este tocmai aceasta senzatie de putere, de lipsa de reguli, pe care portalul deschis le ofera, partea cea mai putin utilizata de Disconnect.
Impartindu-se in trei planuri separate, filmul face cate putin in fiecare, nereusind sa duca la extrem extremul de care este capabil spatiul online.
Punctul culminant se pierde in slow-motion-uri bine executate insa lipsite de originalitate prin antiteza dintre viteza vietii virtuale si tihna vietii reale.
Una peste alta Disconnect livreaza destula calitate incat sa nu-ti piarda timpul. Cu Jason Bateman intr-un rol serios pe care il duce decent pana in final si cu actori pe care i-ati mai vazut in filme mari dar roluri secundare, pelicula lui Henry Alex Rubin se incadreaza in seria filmelor interesante dar care nu duc treaba pana la capat. Observam si doi actori suedezi care fac roluri foarte bune.
Pe langa mai sus mentionatul Alexander Skarsgård il mai avem si pe Michael Nyqvist, un actor care din punctul meu de vedere, ar trebui urmarit in continuare desi nu este la varsta la care sa fie o tanara speranta (nici Cristoph Waltz nu era un tinerel).
Va incurajez sa vizionati Disconnect si sa va dati singuri cu parerea in legatura cu obiectivitatea lui in ceea ce priveste discutia despre mediul virtual. Senzatia din Dugheana este ca filmul care va demonta bucata cu bucata aceasta eterna dezbatere despre bine si rau in online nu a venit inca.

Vizualizări: 85

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor