- Atât ți-am frământat în palme lutul,

Atât am vrut asemenea să-mi fii

Încât mă-ntorc mereu spre începutul

Cuvântului... De câte poezii

 

M-am dezlegat să fiu înlănțuită

De altele ce încă nu s-au scris,

Și am gustat agheasma dăruită

De îngeri, însă cupa unui vis

 

Ți-o las întreagă ție. Vezi, iubire,

Să nu-nseteze cerul că-i păcat,

Atâta lut și-un strop de fericire

Și versul ce-ntre noi e așezat.

 

- În lutul poeziei-ai pus fiorul

Iubirilor depline... Palma ta

M-a zămislit, de-atunci mi-e verde zborul

În ciuda depărtării pot urca

 

Până la cer. Refrenul unui cântec

Îl fredonez și-acum în nopți de jar

Când umbra mea îți cade peste pântec

Și timpu-i priponit de minutar.

 

La începutul n-a fost decât cuvântul,

Dar ne-am purtat pe buze tremurând

Și-am ocolit cu pași desculți pământul

Să ne găsim pe-o falie de gând.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

 

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor