DOAMNE ŞI DOMNIŢE ALE ROMÂNILOR: XVIII. DOAMNIŢA ROXANDRA STURDZA

Roxandra Sturdza (n. 12 octombrie 1786, Constantinopol, Imp. Otoman – d. 16 ianuarie 1844, Tighina, Basarabia). Contesă, soţie a Mareşalului Curţii de la Weimar, femeie de societate, promotor al modernizării, ctitor. A fost fiica vornicului Scarlat Sturdza şi a Sultanei, fiica domnitorului Constantin Moruzi. În condiţiile repetatelor conflicte ruso-turco-austriece din epocă, Scarlat Sturdza a decis lichidarea proprietăţilor sale din Moldova şi emigrarea în Rusia, unde îşi achiziţionează o moşie la Moghilev. Educaţia Roxandrei Sturdza a fost asigurată de preceptorul francez Jean-Joseph Dopagne, care a reuşit să-i cultive interesul faţă de tot ceea ce a însemnat în plan spiritual Revoluţia Franceză. Pentru a desăvârşi pregătirea intelectuală a copiilor săi, Scarlat Sturdza a decis părăsirea moşiei pentru Sankt Petersburg (1801). În 1803, cu ajutorul contesei de Liewen, Roxandra Sturdza a devenit domnişoara de onoare a ţarinei Elisabeta Alekseevna. A călătorit alături de ţarină între 1812 şi 1813 în Germania, vizitând Berlinul, Badenul şi Weimarul, unde l-a cunoscut pe Goethe, pe care-l descrie ca pe un „curtean rigid, în uniformă, cu mişcări reci şi calculate”. La Leipzig l-a întâlnit pe Albert Gaetay Edling, mareşalul Curţii de la Weimar, viitorul său soţ. Relaţia privilegiată pe care a întreţinut-o cu ţarul Alexandru I i-a permis să încerce să-l sensibilizeze pe acesta pentru cauza românească şi cea grecească. Curtată de contele Kapodistrias, care a cerut-o în două rânduri în căsătorie, Roxandra Sturdza a stat în culisele încheierii acordului cunoscut sub numele de Sfânta Alianţă. În 1816 a revenit la Sankt Petersburg, unde îl reîntâlnea pe Albert Edling, devenit „consilier intim” al ţarului, cu care se căsătoreşte în 1818. După doi ani de călătorie prin Europa (Dresda, Florenţa) se stabilesc la Odessa. Au primit din partea ţarului moşia de la Manzâr (Tighina, Basarabia), unde s-au dedicat modernizării exploatării agricole, transformând-o într-o fermă de tip occidental, şi, mai ales, organizării vieţii cotidiene după principii novatoare. Au construit o şcoală pentru copiii săraci, o biserică, un spital (în apropierea Odessei) şi un orfelinat. La trei ani după moartea soţului său (1841), s-a stins din viaţă din cauza unei boli de inimă. A fost înmormântată în curtea conacului Ciznevici, de lângă Odessa.

Fişa se regăseşte în Enciclopedia personalităţilor feminine din România, coord. George Marcu, cuvânt înainte acad. Marius Sala, lucrare publicată de Editura Meronia, Bucureşti, 2012.

 

http://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/2203239343?profile=original

 

http://www.protv.ro/video/omul-care-aduce-cartea_322_george-marcu-r...

 http://www.youtube.com/watch?v=xEiVypqoJrE

Vizualizări: 529

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Moldovan V. Dorin pe Iunie 1, 2013 la 8:39pm

Sa nu uitam.

Multumim.

Comentariu publicat de IUGA NICOLAE pe Mai 31, 2013 la 6:14pm

               Interesant si imbucurator ceea ce faceti. Aveti aprecierea si stima mea !

Comentariu publicat de TIMARIU FELICIA pe Mai 31, 2013 la 12:47am

MULTUMIRI  Domnului George Marcu, pentru postarea pe internet a unui capitol  din viata inaintasilor Romàniei, dovadà a  màrinimiei cu care au impàrtit buinàstarea lor  cu cei in suferintà; scoala pentru copii sàraci, orfelinat , spital  si bisericà. Exemple se pot da multe, Speràm cà poate , poate,  cei care s-au imbogàtit peste noapte sà cugete , sà dea dovadà de OMENIE.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor