l-am văzut printre frunze răvăşite...
tremurând de singurătate.
era într-o primăvară pe sfârşit
era verde la faţă, sufletul încins, spre degradee...
nu m-a văzut,
eram un simplu spion, răsplătit de soartă, obişnuit cu desăvârşirea.
am filmat pe retină
şi ploaia
şi norul ce cobora spre tortură...
am priceput spaima ce-i sălăşuia în abdomen.
îi era foame de doi, avea doar spasme singuratice ce-i urcau în gât.
l-am privit,
nu m-a văzut,
eram un simplu spion...
m-am retras să iert, să uit şi să sper...
am developat filmul:
tristeţea,
descurajarea,
frica,
era pe hol, pe scări, şi-n iatac
în curtea interioară
erau doar fructele...
atunci am realizat drama.
... şi Dumnezeu este scump la vedere
şi Dumnezeu se ascunde de noi, îi este frică?
îi este ruşine?
de ce-şi fereşte faţa?
a hotărât de mult să locuiască-n rai?
pe noi ne lasă-n iad
să ne iubim cu foc?

...spune-mi tu!

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor