D O A R    L A   N O I

                            

 

Într-o noapte… cu mult soare,

Norii pe cer alergau;

Un chefliu, om de onoare,

Treaz era, da-n gura mare,

El striga: „Mai vreau!!… mai vreau!

O cinzeacă aş vrea să  beau!”

-   Mut era, vă spun cinstit,

Dar vă jur că a vorbit!

 

Surdu, prieten minunat,

Sare-n sus ş-a ripostat:

-   Nu-l ascult, m-a enervat!

Domnilor! M-a supărat...

Am motiv, Mutu nu cântă;

Ce minciuni scoate din burtă!?...

Ascultaţi: vara  trecută...

Am  văzut mergând la nuntă

Pe un mort ce-n toamnă, an,

A dat colţul. Când ziceam

Să îl ierte Dumnezeu!

Că aşa milos sunt eu,

Dar pe loc m-am şi-ntrebat:

Cum mai doarme mortu-n pat…

Alăturea de amant?

 

-   Ce ştii tu?... Mutu îi spune:

N-ai văzut minuni în lume?

A mers să-şi vadă nevasta;

De pomană-i dădea creasta.

Vai, săraca, l-a jelit...

Că atât s-a chinuit:

A plâns numai în pahar,

Când îmi şpriţuia Cotnar,

Că pe-un tânăr lăutar,

Mila de ea l-a cuprins,

Şi-amândoi în pat s-au dus.

 

Nu mai ştiu ce-au mai păţit,

Probabil că s-au iubit.

-   Cum să ştii dacă-ai surzit?

Poate s-or fi logodit....,

Spui că mortul i-a păzit –

Mincinos neisprăvit!

 

*       *       *      *

-  Şi-a urmat un tărăboi,

Linişte deplină:

…Astea se-ntâmplă la noi,

Când apare blânda Lună

Şi cu toţi merg la culcare,

Veseli sunt cu toţii,

Au şi poftă de mâncare…

Spune Ion lui Văsălie:

„Într-o seară-n prăvălie…”

Dar cum Văsălie era mut şi surd,

A bătut din palme,

Şi-a cerut un rând

Cu vin turburel;

I-a plăcut de Ion, că ţine cu el.

 

Şi-un of îmi avea…

Ce nu-l putea spune:

Ah! că nevastă-sa

S-ar ţine de glume;

Dar judecătorul, n-a-nţeles pricina

Şi mereu o cheamă la el… pe vecina.

 

V-am spus? Văsălie nu a mai răbdat,

Chiar din seara aceea s-a şi revoltat.

Vocea i-a venit. Vai! şi ce povesteşte:

Zice că Ileana... cu popa trăieşte.

Ce bună femeie!… la Domnu’ se roagă,

Gura lui să-i ieie, că e tare bleagă.

Şi surd să rămâie, cum a fost întruna…

Ca să nu audă ce spune comuna.

Ileana de-atunci pe vecini n-ascultă,

Numai de preot, când merge la slujbă.

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor