MOTTO: " Toate neputințele se reduc la una: aceea de a iubi,aceea de a evada din propria tristețe . " Emil Cioran

Doi 

Fără Nume

voiau cândva să se mute cu totul

unul în inima celuilalt

să iubească fără cuvinte fără atingeri

să-și împartă reciproc lanțuri

reciproc să scormonească în nopțile durerilor lor

să trăiască sfâșiind așteptarea

mușcând din timp mediocru

să se dezbrace 

de haine și gânduri

fără să se golească 

căci unul era carnea celălalt osul

unul era sângele celălalt îi era pielea

Doi 

Fără nume 

cu sufletul la gură

răniți de inconștiență

răniți de vicii

cu pumnii strânși lovesc

cu picioarele mormane de gânduri

departe

unul de celălalt

Vizualizări: 129

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Decembrie 29, 2013 la 12:08am

Sesizarea, în spaţialitatea ontologică a Universalului şi expunerea în metaforă,  a unor corespondenţe biunivoce  temporale  între antinomiile  substanţă şi  spirit!.. Interesant!..Felicitări!..  G.A.S.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor