Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală și vânt
și pe-afară și-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări și țări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar își schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze crește-un zid
Doamne și cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Și genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune
Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană 

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor