Seara şezlongurile sunt gratis
Dar nisipul e rece, plaja pustie
Tânărul se aşează îmbrăcat
Şi închide ochii un pic
Îşi închipuie că e la mare
Deşi marea e la doi paşi
Iar de sub pletele lui
Care fac un unghi cu spătarul
Se vede postul părăsit al salvamarilor
Sau mai aproape: nişte şlapi abandonați
Sus, mult prea sus pluteşte un avion
Printre nişte nori care împletesc
O țesătură simetrică, cu nişte carouri
Acelaşi cer e la New York
S-ar gândi tânărul
Dacă ar dori să se gândească la ceva anume
Şi probabil că nu se gândeşte
Că în acele clipe, în Harare
Se făureşte democrația
Şi tipi încrâncenați privesc către viitor
Înfăşurați în nişte pături uşoare
Acum pirogile pescarilor din Senegal
Aşteaptă pescuitul de dimineață
Unele sunt mai mari, altele micuțe
Iar pe o plajă din San Francisco
Plouă, este o altă oră
Şi un tip cu tricoul ud
Stă cu spatele la geamul deschis
Într-un hotel cu numele aprins în roşu neon
Care dă altfel pe ploaie, pe plaja pustie
Dă a nostalgie decorată cu picături de disperare
Cum e şi firesc
Iar în mintea tânărului înmugureşte amintirea
Cu o vitrină dintr-un oraş, reprimată
Aproape de o gară
La care se făcea că se uită
Dar de fapt privea la chipul ei reflectat
Care era ferecat în imobilitate de o clipă
Din durere de dragoste mută
Un chip atât de discret şi delicat
Încât după aceea
Nici nu a mai putut să intre în casă
A jucat fotbal de unul singur
În ceață, în frig, pe ploaie mocănească
Şutând ferm în minge
Lovind chirurgical ziduri, bare de poartă
A jucat apoi piesa, spectacolul
Declamând aceleaşi vorbe inepte
Pe care le poți spune de conveniență
Şi şi-a ales colegi de scenă
Care erau şi spectatori
Dintre manechinele de plastic
De la magazinul de haine al lui taică-su
Şi după ce a tras cortina de cearşaf
A coborât în stradă în frigul cicatrizant
Şi şi-a intersectat privirea
Cu o doamnă în vârstă
Care aştepta pe cineva într-o maşină
Iar de după parbriz
I s-a părut că i-a arătat
Îngrijorare, un pic de susținere
Sau poate doar milă ori nimic
Căci chipul bătrânelor
Pot transmite uneori stări
Care nu sunt ale lor, de fapt

Oricum, nu poate să ți se împlinească
Ceva mai fascinant decât
Persoana iubită să se întoarcă
Pe o ploaie torențială
Care mângâie în valuri un geam de la o intrare
Şi să pună mâna pe acesta
În semn de salut, de fapt o primă declarație
Decizie spontană, luată cu îndrăzneală
Dar dacă un bărbat are închipuiri din acestea
Atunci are probleme grave de raportare
Dar unii puşti au jucat fotbal
Toată copilăria lor lângă zidurile unei închisori
Şi au avut spectatori gardieni înarmați
Apoi au devenit bărbați
Încă îşi mai amintesc prima lor dragoste
O fetiță în rochie roşie
Care stătea cu spatele la ei pe o faleză pustie
Şi se uita cuminte la plaja şi marea din fața ei
Goale, însorite, uscate, galbene, albastre
Nu i-a văzut din timiditate figura
Iar de atunci are la gât un lănțişor
Cu un pandantiv purtat pe spate, între omoplați
Cu un ochi, o scoică, o spirală, cleşti de rac
Lucruri care simbolizează ceva pentru el
A cărui mare pasiune este să facă colaje
Cu umbre diferite, situate pe mai multe planuri
Combinând pe cele ale obiectelor şi ale oamenilor
Într-un oraş sătul de atâta lumină
Aşa încât, atunci când se duce în excursie
Înregistrează totul fără emoție
Dar participând activ la vizionare
Iar apoi, când e întrebat cum a fost
Răspunde abia după ce developează
Toate fotografiile alb-negru pe care le-a făcut
Şi după ce reface tot filmul călătoriei
Din memorie şi din fotografii
Doar în tonurile alb-negru
Niciodată nu îşi va aminti
Că acolo, cineva avea o umbrelă roşie
Sau altcineva un balon galben
Băieții aceştia şi când vor fi mari
Vor simți uneori, aşa, o goliciune
Ca atunci când eşti într-un compartiment de tren
Singur, într-o gară străină
Şi vezi afară o procesiune veselă
Cu muzică şi copii
Care se duc la o petrecere, undeva
La care nu eşti invitat, nu vei participa
Nu e a ta, nu vei vedea niciun moment din ea
Conştientizând că toți aceia au viața lor
Şi că tu eşti acolo dar de fapt nu eşti

Îl preocupă mai mult tratatul nuclear iranian
Despre care Shaho sau Fatemeh din Yasikand
Nu prea ştiu nimic dar se bucură
Că au mai multe facilități în sănătate şi agricultură
Apoi îi vin în minte cele două puştoaice gemene
De lângă lanul cu o cultură
Despre care nu se putea avea vreo idee
Erau bălaie, îmbrăcate la fel
Purtau nişte cizme de cauciuc
Care le stăteau destul de bine
Şi erau aşa de stranii cu puloverele lor
În lumina aceea rece, rusească
Denaturată de un nor imens, negru

Iar acum, când mergi noaptea cu trenul
Îți lipeşti fața de geam, părând că scrutezi noaptea
Ca să vezi ceva, orice, vreo luminiță
Dar abandonezi şi începi să te uiți
Doar la chipul tău
Reflectat aşa de bine în fereastra neagră
Şi brusc îți aminteşti de service-urile copilăriei
Unde stăteai mult timp
Ca tatăl tău să-şi repare maşina
Şi de la atâtea ore, încet, căpătai şi tu
Un suflet de cauciuc, fier şi ulei
Însuflețit doar de desenele colorate de protecția muncii
Iar acum nimereşti în mijlocul
Unei ceremonii religioase desfăşurate în mare
Cu bărbați în cămaşă şi pălărie
Călare pe cai, cufundați în apă până la burtă
Sărbătorind dragostea între bărbat şi femeie
Indiferent de vârstă
Sau apropiata naştere a unei femei-copil în Sudan
Care nu ştie sau nu îi pasă
Că preşedintele Salva Kier şi deputatul Riek Machar
Au făcut pace după ani de război şi înfometare
Dar ploaia deformează tot: contururi, distanțe, vârste
Umbrela şi bicicleta se confundă
Cu ferestre care se reflectă tremurând în bălți
Poți doar să visezi la pereții portocalii sau galbeni
Dintr-o vară strălucitoare
În care ți se părea că îți merge bine
Şi nu îndrăzneşti să te gândeşti
La vremurile viitoare când bătrân, cu burtă
Capul îți va fi cuprins de umbra copacului din parc
Şi doar cămaşa albă, strălucitoare, apretată
Ți se va mai vedea
Ca să nu zic de scaunul cu rotile
În care te joci, decrepit, cu un elastic prins de mânere
Întors cu spatele la lac, păsări, munte
Dar acum hai să te izbeşti de ziduri
Skateboarder cu părul vâlvoi
Să sari de la trambulină
După ce ai stat la o şuetă pe platformă
Iar seara să participi la parada travestiților
Costumat, machiat, cu sâni de împrumut
În spirit umanist de solidaritate universală

Oricum, nu poți să faci altceva toată ziua
Decât să citeşti sub o pătură roşie
O carte cu copertă roşie
Cu titlul "Bărbații la putere"
Şi apoi să goneşti prin ploaie cu bicicleta
Învelit în pelerină, derapând pe şine de tramvai
Ca să vezi puzzle-uri de oameni
Câte unul, câte unul, de vârste diferite
Încadrați de rame de cornier, fără sticlă
Ocolind obstacolele doar la indicațiile
Unor săgeți albe orientate oblic spre dreapta
Nu negre, pe fond albastru ca cerul
Şi nu ştii dacă să preferi soarele
Căci el face zidurile albe de strălucire
Şi oamenii negri de umbră, căci, de altfel
Ei în soare umblă mult după baloane
Care şi-au pierdut şi ele culoarea

Poți la nesfârşit să te închipui
Gonind pe şoseaua din Death Valley
După ce ai visat că ai dormit
Pe o rogojină în Kenya
Şi erai doar un puşti cu un ursuleț de pluş jerpelit
Şi cu un cocoş roşu închis
Sau să te trezeşti că îți taie calea o pisică
Sub bolțile şi cărămizile
Marelui bazar din Tabriz
Dar acestea sunt doar cuvinte iluzii
Scrise pe scaune de plastic ca la metrou
La o masă lipită de zidul unui fast-food de gară
Pe hârtie de ambalat mânjită de ketchup
Restul sunt doar imagini
Care nu mai încap în versuri

Un tip care se îndreaptă spre casă
Printr-o parcare cu maşini sub zăpadă
Acestui tablou să-i spunem
"Singurătate în ordine rece"
Capetele unor copii în zdrențe
Iviți printre geamurile unei maşini ruginite
În soare, în plin deşert, cu numele
"Piele arsă şi vopsea decojită"
Un bărbat se dă jos dintr-o maşină
Într-o seară, lângă un perete roşu
Acostează o fată care se opreşte
Fix încadrată de o dungă galbenă de vopsea
Care se reflectă şerpuit în parbrizul automobilului
"Întâlnire galbenă într-o dungă şerpuită"
Migrația unor păsări pe un lac cu reflexii verzi
Pălăria unui chinez care seamănă cu o scoică albă
Privirea unei femei care are ceva ca nisipul
Privire încadrată de sticlă pictată cu fluturi
Un bărbat se joacă cu un câine aruncându-l în sus
Copilul din Kenya silabiseşte cuvinte albe, englezeşti
Într-o clasă murdară şi întunecată
O femeie te priveşte fix, dreaptă, de la distanță
De pe un câmp, îți oferă încredere
Iar nişte talibani te privesc cu răbdare de pe înălțimi
În veşmintele lor albe
Umbrele lor purtând mesaje ascuțite
Te rătăceşti în Tokyo
Printre ecrane şi panouri uriaşe cu reclame
Dar te bucuri de chipul delicat, timid al unei japoneze
Îți împarți sufletul în trei:
Păsări, vapoare şi baloane
Te zbengui pe plaja udă cu copiii
Sau pe străzile de moloz ale unui război
Tot printre copii...

Şi ai umblat destul pe lângă ziduri
După copii şi siluete înveşmântate în văluri
Ai înghițit ploi, ai mirosit umbre
Te priveşti în oglinda ovală moştenită de la mama
Îți lustruieşti pantofii căci nu mai e timp
Poți să îmbătrâneşti şi să îți crească
Umbre de felinare din cocoaşă
Dai jos femeia sălbatică din patul tău
Gata cu țopăiala primitivă în fustă de paie
Deschizi uşa compartimentului trenului tău
Dai uşor la o parte bătrâna care te priveşte
Şi ignori sfaturile doamnelor Sfintei Ana
Îmbrăcate în pelerine mov şi panglici roşii
Nu te mai sperii că ai mâinile uscate
Gata cu drumurile cu găleți de apă
Prin satele din Georgia
Femeile nu au capul băgat
Într-un borcan imens de sticlă
Să trebuiască să ciocăneşti cu degetul
Poți să laşi deoparte mâna de plastic
De la manechin, cu care te tot fâțâi de colo-colo
Să laşi agățate undeva găletuşele şi lopățelele de nisip
Şi să te prezinți turistei
În rochie roşie şi pălăriuță albă
Ce îşi înmoaie picioarele în Marea Moartă
Şi să nu îi povesteşti că în copilărie, cândva
Ai văzut o fetiță în rochie roşie
Care stătea cu spatele
Şi căreia nu i-ai vorbit
Din prea multă timiditate

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor