partea doua...

-Ce-i Trușcă?Ceruseși liber pentru azi!Îți supraveghezi subalternul?Nu-ți recomand.O perioadă îl lăsăm să se descurce singur.indiferent de consecințe.Greșește?Greșește...La final vom ști dacă îi dăm libertate de acțiune sau nu.

-Și cu mine cum rămâne\?

-Cum să rămână?După ce îl promovăm pe puști , revii pe scaunul tău.Până atunci îți găsim și ție ceva de făcut.Lăsăm salariul neatins, poate chiar îl mai rotunjim.Nu mult, doar așa, ca reparație pentru că îți luăm jucăriile.

-Care jucării?

-Care jucării?Laptopul, telefonul mobil, biroul și scaunul...

-O să mă trimiteți după gogoși...

-Gogoși mănâncă polițiștii americani, și pe alea doar în filme.În realitate mănâncă...mănâncă nimic.Stau cu mâna pe armă.Nefolosind-o prea des, când șe e foame mai mușcă din ea. E din turtă dulce și marțipan...

-Șefu, o dai pe glume ca să n-am timp să reacționez dur.O să-ți încurc puțin socotelile...N-am venit să-l controlez pe puști.face ce știe și din partea mea poate să și schimbe regulile limbii române.Am dat lovitura cu un subiect și n-am de gând să-l las din mână.Dacă nu mă ajuți, mă duc în altă parte.

.-Zău?Știi că ai tupeu?Și ce observ?Că nu-ți mai tremură mâinile!

-Numai când muncesc.

-Da, că multă treabă faci!Doar nu spargi pietre!

-Câteodată parcă asta aș face.

,,Nu mă crede.Pentru el limba maternă e organul din gură, cel cu care ne-am născut.Nu-i nimic.Nici eu nu cred tot ce mi se spune, dar iau în considerație varianta ca fiind posibilă.Principiul îndoielii firești din jurisprudență. ,,

   Cu aceste gânduri reîmprospătate de posibilitatea unei ascensiuni profesionale plecă de acasă corectorul Trușcă spre întâlnirea ce și-o aranjase telefonic cu domnul Merișor, a doua zi, în același loc din parcul Cișmigiu, aleea din stânga cum intri de pe bulevardul Regina Elisabeta, prima bancă.

,,O să-mi schimb și eu codul, ca bătrânul Merișor...,,

   Bătrânul Merișor îl aștepta fără prea mare interes.Mai interesată se arătase soția după ce fusese informată de propunerea viitorului redactor de știri, debutatul întârziat.

-Să nu ai încredere în tot ce spune.E clar că te folosește ca trambulină, dar nu asta e mai grav.Caută să ai martori care să probeze tot ce faci în prezența lui, altfel te trezești că devii un anonim trudind pentru celebritatea altuia!Dar mai bine lasă, poate discut cu el personal...

-O să încerc dragă,eu în afară de poșete n-am făcut mare lucru în viață.Și deși au fost cele mai frumoase din capitală, nu mi-au purtat numele.Poșeta Merișor n-a făcut vogă, nu a devenit marcă.Mai mult...Toată lumea știa că sunt create de tine și executate de mine.tu ai mai mult dreptul la recunoaștere decât mine.Madame Merișor...

ce nume bun pentru un brand.Dacă mi-ai trimite schițe noi poate m-aș apuca din nou de lucru.Nu se poate să nu știi tendințele, ești foarte receptivă.Nu? Să te informez eu?Te informez, dar talent să le pun pe foaie , n-am.La desen sunt zero.Pentru desen îmi trebuiau cel puțin 12 clase...

-Avem nevoie de o adeverință că nu ai decât patru clase- zise corectorul.

-De unde s-o aduc, doamne iartă-mă?!Dau o declarație în fața unui notar și ăla mi-o autentifică.Costă foarte puțin.

-Nu e de ajuns.Hârtie de la Ministerul Învățământului!Am eu un om, te trimit la el.Mi-e dator.

-Adică, balivernele vreți să mi le puneți pe hârtie și nu-mi cereți dovezi...și pentru amărâta aia de școală îmi trebuie adeverință!Nu mi se pare corect.

-E vorba de bani...Ca să obținem alocarea lor.Șeful mânărește niște sume și ca să le justifice are nevoie de adeverință.

-Eu nu iau, tu nu iei...Ia numai el?

-Da. Noi ne alegem cu gloria și cu decurge din ea.Te pui, sau ai nevoie de aprobarea nevestei?

-Mă pun.

   Doamna Merișor tresaltă de bucurie.Soțul dumisale e pe cale să capete recunoaștere națională sau chiar internațională.În ce fel, numai de el depinde...Are o șansă, dacă o folosește cu cap, bine, dacă nu...ce-a avut și ce-a pierdut?Rămâne cu încercatul!

Noul tovarăș al lui Ghiță al ei se prezintă ca un om ce ar trece drept distins dacă nu ar purta blugii vechi, cu ținte pe buzunarele din spate.O reminiscență din tinerețe, un obiect lăsat la păstrare ca amintire de suflet și repus

n funcție din lipsă de fonduri alocate garderobei.Poate dorește să fie iar tânăr, sau, din cauza unei staționări îndelungate pe banca de rezerve , refuză să creadă că timpul nu trecuse pentru el cum trecuse pentru cei din jur mereu în ascensiune.Dacă ar ști că blugii decolorați îi frânaseră evoluția în cadrul redacției încă de la angajare!

Considerați un semn de nesupunere și prea mare independență, se constituiseră într-o probă la dosar.Trușcă cel tânăr nu a mai avut nevoie de delatori sau reclamații anonime care să-i dovedească neadeziunea la valorile socialismului.Blugii cumpărați din primul salariu din căminul de la Grozăvești unde încă m ai frecventa petrecerile studențești, făcuseră toată treaba murdară.

   Doamna merișor are un spirit de observație foarte dezvoltat păstrat intact de pe vremea când desena poșete, le adapta înălțimii și altor caracteristici ce diversificau tipurile de conformație ale femeilor și aștepta ca ambele părți să se pună în valoare reciproc.Vrea o imagine finală care s-o convingă că poate avea încredere totală în el.

Îi plac ochii lui.Nu sunt cine știe ce frumusețe , adică formă sau culoare.Au o lumină aparte.Sunt înflăcărați chiar și în perioadele în care mâinile îi tremură după îndelungi navete făcute între diferitele ustensile ale programului de corectură.Enervarea ce-l vizita la fiecare greșeală de exprimare sau gramaticală descoperită avea drept gazdă bunăvoința lui,știința de carte și bucuria de înlocui o strâmbăciune cu o formă elegantă.Toată această muncă de corector se răsfrânsese și asupra viziunii ce-o avea asupra propriei persoane.Doamna Merișor nu putu să nu observe că pielea moale a obrazului era puțin lăsată spre unghiul unde maxilarul inferior urcă oblic 

înapoi și se articulează cu oasele fixe ale capului , partea craniană.Ideea că purtase cotleți, sau favoriți, ca ai lui Carol Davilla ca apoi să renunțe la ei, o făcu să-l aprecieze ca un spirit liber dar ușor adaptabil realității.

Și totuși...Ochii aceia și perciunii stufoși îi făcuseră tot atâtea deservicii câte îi făcuseră și blugii decolorați.

Ochii îi inundau figura , făcând din celelalte elemente anatomice , nas, gură, urechi, doar niște semne de punctuație într-o frază purtând un singur adevăr.Trușcă era un independent și oricâte adevăruri ar fi f ost pus să slujească   , se vedea din aspectul general ce-l construia cu întreaga făptură că el are propriile adevăruri în slujba cărora acționează.Urmarea?Banca de rezerve. Trușcă nu ar fi renunțat la perechea lui de blugi chiar să fi știut de la început că-i încurcă socotelile.Condiția pusă de directorul publicației i se păru doamnei Merișor o altă  piedică pusă în calea promovării lui și promise să nu stea deoparte acționând și pentru binele familiei și în scopuri caritabile. 

Încrederea între părți fusese restabilită.

-Cum:Cine v-a trimis?Amărâtul ăla de corector?Da important se mai crede dumnealui!O diplomă de patru

clase...Nu mai dați atâta din cap!O diplomă că nu aveți decât patru clase...Imposibil!N-avem așa ceva.Vreți să dați statul în judecată?Cerți daune?nu vreți.Atunci ce vreți?

-Vreau s-o dovedesc.Îmi e necesară ca o confirmare a spuselor male.

-La vârsta dumneavoastră nimic nu v-a mai rămas, nimic decât...credibilitatea.

-Nu puteți să mă serviți, nu-i așa?

-Hm...Nu prea.Și totuși nu-mi vine să te las să pleci cu tolba goală.Trușcă mă are la mână.Încă nu mi-a returnat documentul care atestă că stau  foarte prost la redactarea unui text scris.Ferește-te de el cât poți!Până una- alta...scap eu.Marcela, adu-mi una din diplomele alea comandate de profesorul Sardu.Una în alb.O să-i dăm una și domnului...Merișor.Da...Uite...Completez cu mânuța mea...Să-ți explic cum stă treaba.Astea sunt niște duplicate.Toși absolvenții...kaput.Morți.În 47 a luat ființă Institutul pentru analiza și evaluarea dezastrelor

naturale.IAEDN:Trei ani cu frecvență...așa și-așa. N-au scos decât o promoție. Cine vroia la dezastre?Toți vroiau la medicină, la drept, la limbi străine.Ăștia erau mai gogomani.Toți copii de ilegaliști cu părinți care vroiau ca fii lor să fie cineva...fără prea mare efort. C dovadă că erau  proști grămadă, toți au murit în câte o misiune.M-a mai rămas nici un supraviețuitor.Fii dumneata unicul! Du-te la aniversarea de 60 de ani a promoție și fă-l fericit pe profesor, fostul lor decan.

-Și dacă spune că nu mă cunoaște?Mă fac de râs și risc să mă dea afară.

-Nici nu se pune problema.La vârsta lui?Pe l

ngă el puteși trece drept flăcău.Are nouăzecișiopt de ani.Dacă murea mai devreme nu apuca să-și mai facă prob lemele astea.După o anumită vârstă îți trebuie liniște deplină, nu complicații.

-Adică moartea e o simplificare?

-N-o luași în sens concret ci figurativ.

-Moartea e ce e.Credeți că e concretă, sau doar figurativă?

-Acum dumneavoastră mă luați pe mine la întrebări?
După cum văd, nu prea aveți doar patru clase.Păreți ceva mai expert/Așa că, luați sau nu diploma, eu mi=am făcut datoria să v-o completez.

-Institutul de analiză și evaluare a dezastrelor naturale...

-Vedeți că nu e greu?Memorați titulatura și lăsați imaginația să lucreze.Aveți vârsta potrivită...Ce mai vreți?

-Patru clase îmi trebuiau...

-Patru clase le aveați.Eu v-am oferit mult mai mult...

   Domnul Merișor plecase abătut dela minister.Nu mai avea de ce să-l întâlnească pe Trușcă.Baza înțelegerii cu redactorul șef se transformase aberant în ceva lipsit de sens.Era ca și cum ar fi avut nevoie de o policioară pentru solnița și i se oferea un soclu mare de marmură suficient să-l găzduiască pe regele Carol călare

-Nu a luat adeverința-socoti Trușcă și îi telefonă îndatoratului de la minister să-l sictirească.

-Ia să mă mai scutești cu reproșurile!M-am achitat de toate datoriile față de dumneata.I-am dat omului ce avea ne voie...la puterea a treia.Să-mi aduci ce ai păstrat ca probă și să nu-ți mai aud nici vocea nici numele.

-N-am păstrat nimic.Ți-am înapoiat hârtiile imediat ce a apărut articolul.Sunt la secretară.

-Nu mai e secretară.Acum e nevastă-mea. Ce mi-ai făcut, domnule?

-Așa merg treburile la tina la birou.Și peste tot e la fel.

-Habar n-am Eu stau înauntru, izolat de teroristele astea.Sunt privat de libertate.

   Mirarea lui Trușcă atinge cote înalte.Merilor intrase prea repede în contact cu persoana la care fusese trimis.

El așteptase ore în șir la ușa unor oameni de la acre nu cerea și nu primea nimic.le făcea doar servicii, toaletarea unor materiale scrise.O ipoteză ar fi fost că secretara lipsea din anticameră și accesul nu-i fusese interzis sau amânat la nesfârșit. Adevărul era însă altul.Pe biroul secretarei se afla o poșetă din piele, pe care domnul Merișor o recunoscuse ca fiind una din creațiile lui nu tocmai recente.

-A fost a mamei dumitale, nu-i așa, scumpete?

   Marcela, secretara ce-o înlocuise pe predecesoarea care avansase în rand prin act marital  nu apucă să răspundă că se puse pe plâns.

-A murit acum trei săptămâni și azi noapte am visat-o Cum de știți că e poșeta mamei?Ea mi-a spus în vis să o iau la purtare, că așa a rugat-o o prietenă pe care și-a făcut-o de curând.Nu știu să interpretez visele dar pe mama am ascultat-o mereu.

-Bine, nu mai plânge...O să-ți spun acum că soția mea e noua prietenă a mamei tale iar poșeta asta e făcuită de mine.Ca să-ți dovedesc, deschide-o și la fermoarul buzunarului dinăuntru e atașat un mic breloc cu sfânta Paraschiva.

   Trușcă avea ocazia să obțină materialul prețios , suport pentru începerea cariei de reporter.În secret, va înregistra discuția următoare, dar nu o va face publică.O va păstra ca semn al izbândei sale depline pentru o carieră ce-i fusese refuzată permanent.

-Bună seara...

-Bună seara tinere...

-Aici are loc reuniunea absolvenților promoției 1950, Institutul de analiză și evaluare a dezastrelor naturale?

-Ai orbul găinilor?Doar am pus la ușă ditamai afișul?Noroc că mă pricep la grafică altfel plăteam o groază de bani.Tu cine ești?

-Merișor.

-Nu ești pe lista mea.

-Domnule profesor, eu am cam lipsit.Aveam și servici.Așa că, poate m-ați omis...

--Mă faci prost?Bine, să zicem că am uitat.Te trec aici la urmă în creion.știi că ceilalți au murit.Toți.Nu mai e niciunul.

-Știu domnule profesor, și regret din inimă.

-Zi-mi numele la câțiva!

-Păi...nu știu cu cine să încep...Cum?Agrigoroaie...

-Mare idiot!A căzut într-un canal din Galați.

-Mă scuzați.Erau niște hrube din secolul optsprezece...Terasamentul a cedat la trecerea tramvaiului care mergea pe deasupra.Vatmanul atras de el cât a putut dar la edilii au pus niște cartoane deasupra și Agrigoroaie s-a așezat pe ele.

-Expertul meu s-a prăvălit în gaură!

-Boanță?

-L-au înghițit nisipurile mișcătoare îjn apropiere de Buzău.

-Se dusese să se ușureze, s-a gândit că acolo nu-l vede nimeni

-Și nimeni nu l-a mai văzut...

-Tu?Cum te-ai descurcat?

-Eu n-am profesat.Am făcut poșete și genți la comandă.

-Alt dezastru.Să urmezi o facultate și pe urmă să dai cu piciorul la atâta învățătură!Nu-i nimic, poate că așa a fost să fie.Te pierdeam și pe tine și azi stăteam aici singur și mă plictiseam.Uite-te și tu cum pierdeam vreme în timp ce așteptam deși știam sigur că nu va veni nimeni.Am umplut cata logul cu modele de poșete.Acum...la treabă!Treci în bancă și când îți auzi numele să strigi:PREZENT!

15-20-2012DOMNUL MERIȘOR- PARTEA A DOUA

Vizualizări: 169

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Septembrie 23, 2013 la 6:54am

Daniela, încă o dată...mulțumesc.

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Septembrie 8, 2013 la 7:26am

aprecierea dumnevoastră mă onorează.

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Iulie 12, 2013 la 9:31am

mulțumesc Monica Rohan , acum stau și primesc comentarii. mă pregătesc să te citesc eu pe tine, sunt în urmă cu lectura, mă tot plimb ca să mai adun imppresi, informații...

mulțumirile i le vom repartiza Ruxandrei Anton care e o neobosită în a ne clădi punți de simpatie între noi, ceilalți.

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Iulie 11, 2013 la 11:54am

Merci de continuare, îmi era dor de d-nul Merișor, chiar așteptam partea a doua a povestirii. Iar institutul acela, „de analiză și evaluare a dezastrelor” ... „ naturale”, nu-i deloc întâmplător. Proză foarte bine articulată. Felicitări!

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Iunie 11, 2013 la 3:34pm

cu  toată dragostea, Lilioara Macovei!

Comentariu publicat de Lilioara Macovei pe Iunie 11, 2013 la 3:31pm

Semn de lectura placuta!

Voi mai trece pe aici, cu siguranta!

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Iunie 5, 2013 la 2:58pm

domnule Moldovan, eu cred că există aceste unde. sinceră să fiu...am făcut câteva probe.dacă e să fie coincidențe atunci să le numim așa, pentru ca să nu facem subiect de amuzament unor sceptici.

CATERINA SCARLET

Comentariu publicat de Moldovan V. Dorin pe Iunie 5, 2013 la 2:49pm

PREZENT !

Multumesc si pentru a doua parte.

Asa este, viata e o intrega aventura si un univers al undelor. Imboldul propriu sau al ingerului pazitor , reprezinta reusita nesperata.

Mi-a placut.

Felicitari Dna Scarlat.

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Noiembrie 17, 2012 la 7:58pm

domnule Bunescu, am remarcat că în ultima vreme v-ați obosit cu multe proze , am apreciat aportul dumneavoastră și l-am punctat cu o notă bună ca să am acum surpriza neașteptată să poposiți și pe textul meu. sunteți un om care știe să dea dar știe să și primească, ceea ce nu e puțin.probabil că ați observat că e un text din  două părți.

Comentariu publicat de Marian Bunescu pe Noiembrie 17, 2012 la 7:07pm

"a se ignora sau ierta micile greșeli care s-au strecurat în text la redactarea destul de obositoare întrucât am rescris textul cuvânt cu cuvânt dintr-un material aflat pe suport de hârtie" - tocmai ma gandeam sa-ti sugerez sa fii mai atenta la scriere, dar m-am lamurit trecand la postarea anterioara:)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor