Am obosit să lupt cu morile de vânt,
Donchicotismu-i, semeni, un sport falimentar,
Invidiaţi curajul, dar nu aveţi habar
De preţul ce-l plătesc zeiţei să vă-ncânt.

Cu fiece sonet, o viaţă în zadar
E net sacrificată şi-o floare pe mormânt,
Toţi criticii-mi vor pune, cu ne’nfricat avânt,
Dar nu-i decât un gest profund veleitar!

De aş avea putinţa să capăt nouă vieţi
Şi să aleg ce sunt, pe rând, în fiecare,
Eu mi-aş dori atâta: în tagma de poeţi
De opt ori să mă nasc, din lună şi din soare,
Pierzându-mă prin neguri în paşi de vals, înceţi,
Da'-n viaţa namber nain să fiu nemuritoare!

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor