DOR DE ACASA

 

 

Moto: “Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut”

 

Se ştie că băatrâneţea nu este pentru fricoşi! Dacă îţi porţi copilăria cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată! Şi în acea copilărie, o imensă nevoie de mirare după Victor Hugo, ai conştientizat primul “acasă”. Asta se întâmplă la vârsta de 3-5 ani pentru oamenii normali, când ţi-ai dat seama că eşti undeva, adică acolo unde e bine, între cei apropiaţi, unde eşti mulţumit sau nemulţumit fără motiv, unde nu stai locului niciodată (defect “copilăresc”), unde şi când ceream cu insistenţă tuturor ceea ce îmi doream.

Prima fiinţă apropiată era o capră, cu coarne măricele, dar care cu mine era foarte prietenoasă. Pe toţi cei care se apropiau de mine în curtea unde doar ea şi oamenii aveau dreptul să se plimbe îi privea pieziş sau chiar îi “împingea” puţin. Mi se povestise că fusese cumpărată de bunicul Dumitru, din partea mamei, înainte de evadarea mea protestatară din lichidul amniotic spre aerul zice-se curat.

 

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor