Dor împăcat



Cuvine-se iară să cânt primaverii

Lăuta-mi fac punte la orele serii

Cu fragedă haină cuvinte veşmânt,

De ceruri răpit se-ntâmplă că sunt



Mă farmecă rostul de mult întocmit

Cu verdele veşnic în ochi adormit

Când toate se-ntrec să-nvie febril

Oriunde o floare zâmbeşte-n april...



La margini de timp în spumă de rouă

Renaşte întregul în haina cea nouă,

Fiorul de ceruri sărută-nflorit

Pământ în lucrare la poartă de rit...



Ogoare-mi irumpă în verde necoapte

Şi setea îmi sapă fântâne în noapte

Sub brazde adânci la vechi adăpost

Respire urciorul ce-odată am fost...



Mă soarbe-n aminte un ciob de arsură

Albastru privind din ochi de răsură

Când ruga mă trece prin vad de cuvinte

În blânde întoarceri de dor înviate


Petale de timp se scutur solemne

Trecutul acopăr şi clipei pun semne

Fac pod neuitării în scrumul fierbinte

Din gânduri perechi, cu trup de cuvinte...



Castani foşnitori mă scot din visare

Cald vântul le suflă în flori-lumânare,

Şi-un duh de văzduh cu mâinile-ntinse

Mi-aşterne pe prag parfum de narcise



Şi-uimită se-anină privirea de zare

Cum stol de cocoare, în plină mişcare

Statornic despică năframe de nori

Cătând răsăritul sămânţei de sori...


Rămâne-vor vii cântări nesfârşite

Zâmbind indulgent, de ani prăfuite,

Întâmplării c-am fost de april fermecat

Când …altă lăuta cânta-va un dor împăcat.



30.04.2010










Şoapte de primăvară

Vechi astru ce darnic împarte lumina
Ma-mbie să fiu trecătoare deplină,
Culorii ce curge din roua lucindă
In verdele fraged din iarba plăpândă.

O clipa şi veghea cu versul o schimb
Când Haru-nfloreşte cuvântului nimb,
În limba iubirii să-mi scutur bobocii
Petale să ningă cum lanuri din macii...

Toate mă cheamă şoptindu-mi cu dor
Când umbre pe dealuri încet se scobor,
Să iau primăverii un colţ cu-mprumut
Tăgada în schitul de taină să-mi mut

Şi vântul şopteşte în scurte ocoluri ,
Ciorchini destramând ca fulgii din nouri
Că flori înnoptate zâmbesc resemnat
Şi-n slavă răsună: Hristos A Înviat!

Freamătul viu simt şi truda fecundă
Ca focul ce arde în inima-mi blândă
Duh nevăzut, magic pe toate le-nvie
Superb le-noieşte şi scoate-n pruncie...

Las cântu-mi pe pragul candorii,
În rouă rămân trecătoare culorii,
Cu verdele fraged din gând neuitat
Şoptesc tuturor: Hristos A Înviat!

29.04.2010


Autor: A. Urma





Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor