Dor sculptat în ceară

[Lelia Mossora]

Câmp cu maci uitat în soare,

Oare ştii că lumea doare?

Oare ştii că iarba crudă

Te îmbracă astăzi nudă

Cu o veşnicie-ntreagă

Pentru noi mereu beteagă ?

 

Oare ştii că rostul tău

E lăsat de Dumnezeu

Să ne mângâie abisul,

Să ne-mbrace-n paradisul

Ieri uitat şi azi găsit

Ca şi cum am fi iubit

De la naştere la moarte

Tot mereu… aceeaşi carte ?!

 

Câmp cu maci uitat în timp,

Nu ne mai demult înghimp’

Nici apusul şi nici zorii,

Nici lăsaţi de teamă norii

Peste noi la fel de goi,

Şi pe cifra  lipsă… doi

 

Pentru că doar al tău sânge

Sufletele ni le frânge

Adunând şi împărţind

Tot iubind şi NEmurind

 

Ce am fost şi ce suntem

Ieri culoare, azi blestem

Lunecând pe lună-n seară

Ca un dor sculptat în ceară.

 

Lelia Mossora

14 august 2013

20:15