http://blog.rusoaica.com/amintiri/dorinta/

Pentru că nu m-am maturizat încă de tot, mai am încă momente când îmi amintesc sentimente și trăiri din copilărie, și le simt vii, ca și cum le-aș trăi acum, sau acum ar fi din nou atunci. Când eram mică, aveam adesea ore întregi când mă rupeam de realitate și visam, și visaaaaam, cu și fără ochi deschiși, de nici eu nu mai știam sigur ce e vis și ce-i real. Îmi aduc aminte în mod particular un vis ce apărea de multe ori, și care – la vremea aceea – îmi părea perfect realizabil, și chiar de neînțeles cum de oamenii nu-l pun în practică: să călătoresc prin timp și spațiu pentru a vorbi în mod direct cu diverși/se iluștrii/ilustre figuri. Evident, nu aveam habar de timpul relativ al lui Einstein, nici de continuul spațiu-timp, ci doar mi s-ar fi părut superb să pot vorbi, spre exemplu, cu domnul ăla genial de l-a creat pe Jerry ori pe Mickey. Și, zău că n-ar fi fost deloc politicos din partea mea să-l asaltez pe bietul om cu un potop de întrebări, dar..

Acum, că am crescut (măcar în centimetri și în ani) și mi-am mai extins orizonturile de gândire, am mai adăugat pe lista de „Persoane Bune de Vizitat” și alții, mai abstracți și care pentru un copil n-ar prezenta același interes pe care l-ar prezenta, spre exemplu, individul care a inventat prima oară vata pe băț.

Aș fi vrut să-l vizitez un pic pe Hitler. Să văd ce copilărie a avut el, de-a ajuns atât de rău. Să văd ce anume i-a fost atât de fatal încât să-i pervertească sufletul în asemenea hal. Aproape – aproape în aceeași categorie cu el i-aș băga și pe omuleții care au inventat desenele animate cu monștrii din ziua de azi, sau pe cei ce fură copilăria altor copii.

Undeva în topul celor nenumărat de multe persoane pe care mi-aș fi dorit să le vizitez „first hand” și cu care să pot schimba niște vorbe, s-ar afla Freddie Mercury. Doamne, tare-tare mult mi-aș dori să fi putut sta de vorbă cu el într-o zi obișnuită a vieții lui, fără nici un aranjament prealabil, fără oficialități și alte lucruri politicoase. Mi-aș fi dorit să vorbesc cu el într-o zi când s-ar fi simțit timid și singur, și obosit de blițuri, o zi în care ar fi vrut să fie un pic trist și înconjurat de prieteni. Să stăm și să depănăm povești și gânduri…

Ar fi fost inegalabil. Aș fi putut jura că e la fel de frumos ca o oarecare piele înfiorată, pe un oarecare Wembley în fierbere, într-o oarecare seara de iulie…

Vizualizări: 115

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de rusoaica pe Mai 18, 2014 la 9:16pm

@Dumitru Timerman: aveti dreptate. Si bine ar fi daca toata lumea ar intelege aceste lucruri...

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Mai 18, 2014 la 9:04pm

Da, şi eu sunt de aceeaşi părere, dar trebuie mai întâi să cunoaştem bine sistemele de apărare înainte de a porni la orice fel de confruntare. Culmea e că toată viaţa ne pregătim din mers, ca nişte spadasini, pentru a putea să luptăm cu inamicul. Nu ne putem duce pe câmpul de bătălie, fără să fim foarte bine pregătiţi. Duşmanii nu ne vor spune niciodată cum să luptăm împotriva lor. Dacă nu suntem suficienţi de bine pregătiţi putem să cădem victime şi fără să ne dăm seara putem cădea în plasa lor meşteşugită în fel şi chip. De-aceea trebuie să studiem filosofie, religie, psihologie, sociologie, istorie, literatură...şi de-acolo ne vom extrage armele inteligenţei şi înţelepciunii. Abia apoi vom putea ieşi la luptă împotriva formelor ipocrite ale Răului, pe care le vom putea identifica în timp util, dar în acelaşi timp vom putea deja să ripostăm eficient în cunoştinţă de cauză. Pregătirea aceasta a intelectului nostru este asemănătoare cu aceea practicată de experţii în arte marţiale, numai că aici lupta este virtuală oarecum şi nu fizică.

Comentariu publicat de rusoaica pe Mai 18, 2014 la 8:44pm

@Dumitru Timerman: perfect de acord cu dvs. Insa, pe de alta parte, mereu am impulsul acesta de a cunoaste si lucrurile de care ar trebui sa ma feresc, tocmai din dorinta de a sti cum sa ma apar, de a avea i idee formata asupra a ceea ce inseamna, ce pot face, cum pot fi combatute, etc. Poate nu e intotdeauna cea mai recomandabila cale, dar prefer sa cred ca a-mi cunoaste inamicul imi ofera de fapt un avantaj impotriva lui...

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Mai 18, 2014 la 6:21pm

Intersenate aceste dorinţe, dar poate e mai bine aşa. În lumea dv. cred că n-ar trebui să pătrundă monştri şi nici genii. Aşa cum nu-i apreciaţi pe creatorii care fură copilăria copiilor. Există uşi pe care n-ar trebui să le deschidem pentru că dincolo de ele poate vom găsi o viziune apăsătoare, dureroasă, care se va transforma într-o povară, o obsesie şocantă, care să ne urmărească toată viaţa. Noi, oamenii, de multe ori suntem atraşi de mirajul sau grotescul unor personaje, precum Albă ca Zăpada a fost atrasă de mărul roşu. Cred că trebuie să fim prevăzători şi să nu lăsăm să pătrundă în sanctuarul sufletului nostru luminos tot felul de "desene animate" strălucitoare şi incitante, care ascund în spatele lor faţa nevăzută a forţelor Întunericului. Acum, prin ceea ce am scris, m/am raliat la dorinţa dv. de a stopa acele desene animate nefaste pentru copii. Ştiu că aţi dori să schimbaţi comportamentul oamenilor răi, dacă aţi avea această putere, dar în acelaşi timp doriţi să vedeţi cum arată un geniu pe dinăuntru...dramatismul constă în descătuşarea fără oprelişti a personalităţii unui om, care din păcate, iese din sfera Luminii şi se pierde în neantul Întunericului. Această permanentă luptă dintre Bine şi Rău se soldează uneori cu victime, care cad pradă Răului şi nu se mai pot întoarce la Lumină. O educatoare mi-a spus într-o zi că în copii nu există nicio urmă de răutate. Ulterior aceasta le este inoculată de către unii oameni contaminaţi de forţele Intunericului. Eu cred că Freddie Mercury, pe care-l apreciez extrem de mult datorită complexităţii creaţiilor sale muzicale, a fost victima forţelor Răului, care l-au ademenit sub diferite forme pentru a-l scoate din sfera Luminii. În fiecare zi, ducem acest război cu Răul. N-aţi observat că încearcă sub diferite forme să ne incite, să fim mai răi, să o luăm pe diferite căi...El încearcă prin colegi, prin prieteni, prin vicii, prin mama şi tata, ş.a.m.d. Răul nu ne poate obliga. El ne propune să acţionăm în numele lui, dar nu ne poate obliga să intrăm în jocul lui. Unii cedează...Avem această Putere de a spune NU când vedem că suntem atraşi de pe calea cea dreaptă. Avem acestă Putere a liberului arbitru. Avem această Putere de a ne controla acţiunile noastre, de a emite judecăţi de valoare pentru a putea discerne Binele de Rău, precum căutătorii de aur, care altădată decantau ţărâna şi nisipul pentru a găsi pipetele de aur. Aş am perceput această confesiune a dv. dominată de Lumina, care străluceşte în sufletul dv. Cu  stimă şi respect,

Comentariu publicat de rusoaica pe Mai 14, 2014 la 11:07am

@Benoni Todica: Oh, ce compliment dragut! :) Multumesc!

Comentariu publicat de Benoni Todica pe Mai 14, 2014 la 9:52am

Planeta are viitor !!! Dorm linistit acum. 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor