pestrițele vorbe răsar de sub pietre
trupuri bătrane din a astrelor zestre
le-adun și le scriu poveștile toate
le ascult cu palme sprijinite pe coate

flori desenez cu o mână opacă
mănunchi răsărit sub marea posacă
absurde țes valuri dintr-o cutie
cărări albastre pe-un ceas de hârtie

dar tac și nu spun că tare mi-e dor
de primăveri nude pe-al retinei decor
pe șevalet stau tăcute slovele noastre
cârlionți de copilă din timpuri întoarse

atunci când voi sărăci în cuvinte
fi-voi o floare presată cuminte
pe trupul de munte-n ecou risipită
pe sub apele repezi de iarnă topită

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de mirela nicoleta tonita pe Martie 14, 2011 la 11:13pm
multumesc :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor