- Nu pot uita că-n cumpăna fântânii

Sta spânzurat un sâmbure de vină

Care-a căzut în pulberea ţărânii

Să-şi spele inocenţa în lumină,

 

Iar eu de dorul tău pe borangicul

Albastru cald al cerului de vară

Scriam un vers ce-avea să-şi ‘nalțe spicul

Spre lunca unde tu dormeai afară.

 

Nu te-ai trezit chiar dacă lângă tine

Picioarele desculțe-nrourate

Au poposit şi-n cupe cu stamine

Au încuiat povești demult uitate.

 

- Îmi amintesc izvorul de sub stâncă

Ce-aluneca pe firul ierbii-n șoaptă,

Cerul era o mare prea adâncă,

Iar eu urcam spre tine câte-o treaptă.

 

În mijlocul poienii cu narcise,

Pe pătura de flori, cu talpa-n rouă,

Mă așteptai cu-mbrățișări proscrise

Și chipul poleit de luna nouă...

 

Plutesc prin vis și timpul mi se pare

Împiedicat în cumpăna răbdării,

N-ai cum să știi, iubito, cât mă doare

Când mă trezesc pe țărmul depărtării.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș 

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor