“Viaţa nu depinde decât de speranţa pe care i-o dai.”

 

- Plecările nu-nseamnă că renunț,

Ci pur și simplu vreau să simt esența

Iubirilor eterne. Vreun enunț

N-am întocmit, dar am inconștiența

 

De a păși prin punctul culminant

Cu pași mărunți, cu ochii-nchiși de teamă

Să nu greșesc. Încerc în mod constant

Să îți trimit din cer o stenogramă.

 

Nu pot trăi sub lupe, spre-nceput

Plec uneori să regăsesc dovada

Că ne iubim etern și absolut

Prin iernile ce-și spulberă zăpada.

 

- Plecările nu-nseamnă că lipseşti,

Ador, iubito,-ntoarcerile tale,

Mă iei de mâini, ne pierdem prin poveşti

Legaţi la ochi, romanţele banale

 

Nu m-au atras nicicând. De-ar fi să pleci

Sub paşii tăi uşori udaţi de rouă

Aş colinda ca umbra pe poteci

Şi te-aş ascunde-n gândul meu când plouă.

 

Când soarele te-ar arde nemilos

Ţi-aş desena un înger pe zăpezi

Şi-aş ninge flori în părul abanos

Pe unde treci ai să găseşti dovezi.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor