nu ştiu cum 

dar s-a luminat fără tine
nu e noapte nici ceaţă nici dor
respir 
nu mai las toamna să plângă 
ca o bocitoare păgână in mine
nu mai zac învinsă de febră
nu mor

şi mirare timpul se scurge cuminte
şi blând ca şi când aş mai avea de trăit şapte vieţi
toate pline de soare şi cânt 
şi-mi e foame şi sete şi vreau să mă caţăr în toţi pomii rotaţi
să muşc cu nesaţ dintr-un măr ca o evă
să întreb să cunosc să dansez un dans şi încă un dans
căte unul pentru fiecare secundă în care am fost bolnavă de tine
şi-ai râs

nu ştiu cum 
soarele chiar a răsărit fără să intrebe de tine
cocoşii-au cântat şi

răul s-a dus

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Alina Florica Stasiuc pe Septembrie 28, 2011 la 9:54am
Multumesc dragii mei! Cred ca aceasta a fost ultima destainuire catre alter...
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Septembrie 28, 2011 la 7:51am
soarele a răsărit fără să intrebe de tine şi mirare timpul se scurge cuminte, nu ştiu cum dar imi las semnul meu la tine...
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Septembrie 28, 2011 la 12:37am

...mai întreabă soare de mine,

prinde-mă în raza ta,

ziua de ieri şi ziua de mâine,

Alinei să-i fie stea!...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor