Ti se va parea ciudat ca-ti scriu dupa atitia ani,cu o rugaminte serioasa.Numai tu poti face minuni si poate imi aduci in dar ceea ce astept de 20 de ani.Am citit azi ziarele din tara,crezind ca o sa aflu ceva de mult asteptat,adevarul despre "Revolutie".Am gasit o serie de articole in ziarul Gandul ,cu titlul:"20 de ani de libertate.Tu ce ai facut cu libertatea ta?Aceste titluri m-au incitat in asa masura ,incit a trebuit sa-mi intrerup treburile si sa derulez un film ,dar nu a celor 20 de ani de libertate,ci a acelor zile cind ,speram in astfel de vorbe"libertate".Pe 19 decembrie auzisem la Radio Europa Libera ,de miscarile din Timisoara,dar totul era destul de confuz,ba chiar ma gindeam ca ar putea fi o inscenare auzind acele,urlete:"nu trageti...fratilor".Am luat imediat legatura cu prietenii din Timisoara si am inteles ca nu era o gluma..In timp ce la Bucuresti se adunase lumea in Piata Palatului ,pentru a asculta discursul decedatului,eu nu eram angajata si deci nu puteam fi obligata sa particip,.lucram o rochie de mireasa,pentru o domnisoara care urma sa se casatoreasca cu un vietnamez.Imi lipsea un material,drept pentru care l-am trimis pe Bebe sa-mi cupere unul de la Gioconda. A durat destul de mult pina s-a intors iar cind intra in casa tulburat si lovit la cap, imi spune sa deschid televizorul sa vad ce se intimpla la CC.Mi-a povestit cum printre multime se aflau niste indivizi ,care cu niste intrumente ascutite ,intepau oamenii care reactionau cu urlete si tipete. In acel moment nu dadusem prea mare importanta acelui mic detaliu. Am deschis televizorul ,care deja incepea sa dea semne de intrerupere a emisiunii. Mi-am dat seama ca manifestatia luase o alta turnura si am vrut sa plec sa vad cu ochii mei.Promisesem domnisoarei ca o sa -i termin rochia si acesta a fost singurul motiv de retinere.Dintr-o data ii spun mamei,ca Ceausecu o sa moara.Mama si-a adus aminte de un vis pe care i-l relatasem cu doi ani in urma,cind il vazusem pe Ceausescu (in vis)impuscat de un general.Trebuia sa termin rochia si am terminat-o,inainte sa se intunece.Locuiam intr-un bloc cu o pozitie destul de strategica,in sensul ca aveam vedere si pe Bl.Republicii,Str Latina si Calea Mosilor.O multime de oameni se indreptau spre centru ,iar altii printre care si copila mea se intorceau ingroziti de cele vazute la Universitate. Bianca mi-a spus ca un coleg de al ei a fost lovit de tanc. M-am imbracat si-am fugit spre centru,cu copila dupa mine si cu dl Bebe. In fata Teatrului si in toata zona erau mii de oameni.Am inceput sa cintam "Desteapta-te romane" si alte cintece ale caror versuri ni le aminteam.La un moment dat se apropie de mine ,colegul meu Stefan,care avea citeva sticle de molotov si mi-a dat si mie doua,incitindu-ma sa mergem sa dam foc unei statii de politie. Nu vedeam nici un sens in a face asa ceva si m-am oprit acasa sa-mi linistesc mama care era deja in panica.Intr-un tirziu un zgomt pe strada care aducea mai degraba cu un sunetul pamintului in timp de cutremur,ne-a facut pe toti sa privim pe fereastra dinspre Republicii.Atunci am vazut cel mai infiorator mars.Scutierii. Bebe imi spusese ca acesti scutieri l-au lovit si atuci am vrut sa folosesc acele sticle de molotov. Dupa portia de urlete a celor din casa si epitetele adresate la gesturile de inconstienta,m-am oprit.Simteam ceva cu totul nou in toata fiinta. Simteam ca trebuie sa fac ceva,sa facem ceva ,sa nu lasam aceasta sansa unica sa moara.In momentele de stress maxim ,singurul lucru care ma relaxeaza este cititul si am inceput sa citesc cu voce tare ,ditr-o carte despre Revolutia franceza.Nu a putut nimeni sa doarma in acea noapte si casa era plina de prieteni si vecini socati de evenimente.Televizorul nu mai mergea.Fiecare isi dadea cu parerea si incerca sa creeze o stare de echilibru ,crezind ca doar cu luciditate poti lua hotariri.Am ajuns la concluzia ca ceea ce se intimpla este o revolutie si gindul imediat la acea schimbare spectaculoasa si profunda ,de schimbare a regimului dictatorial.Dimineata pe 22 ,din toate partile se auzeau acele voci pe care nu le poti uita usor,vocile incarcate de revolta care acum se descatusau prin simpla pronutare "JOS COMUNISMUL"JOS CEAUSESCU".O stare de euforie s-a instalat in toata casa si o agitatatie in cautarea cartoanelor,pentru placarde. Mi-am folosit cele mai bune coli de desen si vopseaua pentru textile,scriind placarde dupa placarde ,pe care le aruncam multimii de pe balcono-fereastra.Mama care traise pe vremea rebeliunii in Bucuresti ,imi dicta :''OCupati radio-tv"(ah de as fi stiut atunci cine o sa o acuoe !?)Multimea astepta inca o coala si in final au venit sus si m-au luat in marsul sfirsit in Piata Palatului.La Balcon deja erau multi oameni si am vrut sa fiu cit mai aproape de intrarea in acea cladire ,pe linga care,atunci cind treceam trebuia sa pastram mereu o anume distanta.Surpriza mi-a fost mare cind,la usa monumentala,statea ca om de ordine,un domn imbracat sport.In general am o memorie vizuala buna si realizez ca acel personaj era de fapt un ofiter de militie,deghizat in om de bine.Unii de la balcon strigau sa urc si eu,dar nu vedeam de ce as face asa ceva, nu ma simteam nici eroina nici ca merit sa ma expun poporului.Am stat lipita de una dintre masini,cea cu difuzoare si urmaream ceva ireal.Se incepuse un soi de prezentare a personajelor din balcon.Din nu stiu ce motive m-am trezit ca propun si eu un nume "Manea Manescu"(probabil ca mi s-a parut mai elegant).S-a lasat seara,dar nu oricum ,ci cu gloante,gloante adevarate.Apoi parca cineva dorea sa dirijeze privirile si se striga:"se trage din palat",dar, eu, cu spirit de oservatie le strig ca nu se trage de la nici o fereastra de la palat.Cert este ca la un moment-dat au aparut camioane cu arme...si orice muritor indiferent de virsta sex sau etnie,putea sa primeasca o arma pe baza de buletin,la purtator.In timp ce aceste obiecte de diverse calibre se imparteau,focul de arme declansat de catre ??"teroristi"??se indrepta vertiginos spre manifestantii din primele rinduri(curios :balconul era luminat cristal,dar nimeni nu a patit nimic)Am vazut primii morti,chiar linga mine si am inceput sa pling tragindu-ma cumva sub acea masina. Cineva mi-a spus sa ies de acolo si doi vlajgani m-au tirit dupa ei in CC.Upsss!de -abia acum mi se facuse frica. La parter erau aranjate "deja" doua sali cu echipament medical ,apa si citeva cadre medicale,sau ?mai stii?Am lesinat cind am vazut un alt om impuscat si atsfel am ajuns la "cabinet". Simtem ca trebuie sa ies din acesta cladire si am tras draperiile de la o fereastra care dadea spre o curte interioara ,unde erau frumos aliniate niste masini negra cu soferi in ele. Am vrut sa ies pe acea fereastra dar ,cineva mi-a spus ca se trage tare in acea parte si nu am cum sa ies. In schimb am observat cum din subsol se scoteau lazi cu munitii. Dupa ce mi-au dat putina apa a trebuit sa ies din sala si cum nu stiam incotro sa o apuc,am ajuns intr-un mare hol unde oamenii erau intr-o agitatie cumplita si un individ era amenintat cu pusca recunoscut fiind ,ca securist. Orice om putea acuza pe oricine orice ii trecea prin cap. Am gasit citiva copii pierduti si aici a inceput misiunea mea din CC,Am alergat sa aduc toti copii intr-un singur loc si acela era o camera de linga bucataria CC-ului.Unii au avut curiozitatea si curajul sa intre in bucatarie,de unde aduceau diverse produse,portocale ,banane ,struguri...pepeni,uf! nu stiu de unde mi-a venit sa le spun,sa nu guste din ele ca poate sint otravite...copii nu au rezistat si au mincat.Nu erau otravite;erau tocmai bine pastrate pentru sarbatori.Astepam in acea incapere un semn,de fetisa dezlegare,sa plecam...sa iesim din starea de tensiune creata in camera ,unde copii trebuiau sa stea linistiti...Intr-un final mi-am luat inima in dinti si am spus ca eu trebuie sa scot copii sa-i duc la casele lor.Si asta am facut. Ca la scoala ,doi cite doi in rind,am iesit pe o usa laterala care ne-a scos apoi in Magheru.Am luat-o pe stradute si ca prin minune,cei mai multi dintre copii,locuiau in zona centrala si aproape de locuinta mea.Dupa ce am predat ultimul copil,am ajuns acasa unde familia mea era desfigurata de spaima la gindul ca as fi putut fi impuscata.Poate am dormit citeva ore,iar cind m-am trezit am mers ata in fata palatului,deoarece eram atit de curioasa sa vad ziua unde sint urmele gloantelor trase spre balcon sau in cladire. Ei bine,nu erau.Privind cladirile din jur, mi-am adus aminte ca in timpul expozitiei pe care o avusesem la CAminul Artei,si pe care o inchisesem cu citeva zile inainte de evenimente,cunoscusem o persoana foarte agreabila ,care locuia in blocul din vecinatatea CC si care ,a trebuit sa se mute urgent din apartament.Mi-am dat seama ca in acel bloc nu puteu locui decit anumite persoane si acelea probabil aveau o anumit functii...Au inceput sa se faca apeluri la televizor ca fiecare cetatean sa se indrepte spre locul de munca si astfel m-am dus si eu la locul de care apartineam ,sediul UAP.Aici ca intre" artisti" atmosfera era de-a dreptul revolutionara. Nimeni nu acsulta pe nimeni,toti doreau sa fie schimbati ;cei din coducere si cei care au fost considerati "artisti de curte"sa dispara.Eu sint destul de toleranta si impaciuitoare si am intervenit in citeva discutii, deoarece nu imi venea sa cred cum oamenii devin dintr-o data arbitrii libertatii si isi asuma dreptul de judecator de valori. Cind l-am vazut pe S.Stoianov ca este mare revolutionar si aflasem ca fusese de la inceputul evenimentelor in acea locatie;si mai stiam ca era si ginere de general de securitate si stiam ca e si hot,nu m-am mirat ca multe dosare au fost arse chiar in noaptea precedenta.,ucind acesta era de "garda"(ulterior aflasem ca sotia lui lucrase cu mult inainte de ev.la Muzeul de arta ,unde se facusera multe copii ale lucrarilor originale)Ma indreptam spre casa cind pe Tunari erau masini cu indivizi imbracati intr-un soi de uniforma neagra,care te opreu si te legitimau.M-au oprit si pe mine si mi-am dat seama ca de fapt acestia erau cei care dispusesera de scuturi si bateau pe cine nimereau,cu citeva zile in urma.. Intrebindu-i cu ce drept ne legitimeaza si de ce unitate apartin,mi s-a raspuns ca sint de la o unitate de pe str Toamnei.din declaratiile facute de catre un ofiter,pentru TV,reiasa ca soldatii din unitatea respectiva au fost blocati in unitate cu mult peste ziua ,in care sodatul legitimator ,mi-a dat dreptul sa trec) Din acel moment ceva in minte se contura, iar cind am intrat in casa m-am trezit spunindu-le alor mei:"asta este o farsa " nu e nici o revolutie si fetei mele i-am interzis sa mai iasa pe strazile unde orice nebun dispunea de o arma si "fistecine"te putea legitima.Suspiciunile nu aveau sa se opreasca si mai mult de atit pe 24 decembrie cind,as fi dorit ca orice sse intimpla,sa am un pom de Craciun si ceva cu iz de sarbatoare,am avut si citiva colegi de clasa ai Biancai,unul,abia iesise din puscaria din Rahova cu citeva zile ,inainte de evenimente. Avea doar 14 ani si mi se parea bizar,ca un pusti sa fie eliberat dintr-o asemenea institutie.Curioasa ,l-am intrebat ce anume facuse ,de ajunsese in puscarie,iar el foarte limpede si senin mi-a spus ca un domn din FSN l-a pus sa lipeasca mici afise contra regimului.Inca nu era folosita denumirea gruparii de tranzitie FSN,iar cele povestite de baiat mi-au definit evenimentul ca "lovitura de stat"..Dupa ce am priceput cit de naivi sintem si cit de usor marele regizor a regizat cel mai de groaza film,am hotarit ca trebuie sa stie cit mai multi ca este o manipulare odioasa toata 'asa-zisa revolutie'.Desigur nu trebuie sa fii vreun mare detectiv sa pui trei fapte cap la cap si sa intelegi ceva,dar ceea ce nu inteleg este de ce? numai la noi a fost nevoie de carne de tun desi si asta e lesne de inteles dupa ce scriu cei de specialitate:"revolutia este:schimbarea mai mult sau mai putin violenta de catre mase largi ale populatiei,a vechilor elite politice,avind drept consecinta profunde schimbari in organiuzarea intregii societati.;Din acest punct de vedere ,R se deosebesc de "loviturile de palat"care,realizate de grupuri restrinse de oameni politici,TRANSFERA puterea politica de la un grup la altul,fara a se produce schimbari semnificative in organizarea societatii.Ele se deosebesc si de rascoale sau revolte care reprezinta miscari sociale cu caracter violent,dar care nu au ca urmare producearea de schimbari majore in societate."Daca Iliescu are asa o lipsa de respect pentru propria lui Natie, si la intrebarea (pusa dupa 20 de ani );Cine a tras in noi?- raspunde intr-o eleganta maniere :De unde Dracu sa stiu eu ! atunci iti cer eu tie, Mos Craciun ,sa imparti darul cerut pentru mine ,cu toti cei dragi mie ,romaninii care si-au riscat viata crezind in schimbare, crezind in dreptate si in libertate.Mi s-a parut o rusine sa imi cer dreptul de revolutionar dar sa stii Mos Craciun ca am sa il revoc,nu mai am acel sentiment se jena,deoarece multi dintre noi care am tinut Piata Universitatii cu manifeste am ramas in umbra ,datorita bunului simt,iar tilharii pradatori de tara ,ramin in istorie.Mos Craciun ,stiu ca tu esti darnic si bun,;si pentru ca intotdeauna am primit de la tine, tot ce mi-am dorit,am indraznit sa-ti cer si acest cadou.Astept sa vad "cine a tras in noi".Cu drag si inca putina "rabdare" ...L.Bertea

Vizualizări: 54

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de LILIANA BERTEA pe Decembrie 28, 2009 la 3:28pm
Mircea,am recitit rindurile scrise de tine si abia acum am inteles ce vrei sa spui.La inceput m-a amuzat vechea expresie"ciocu'mic...-.si mi-am adus aminte de continuare.-..si joc de glezne"Ei bine,cu prima parte nu am ce sa fac,dau vina pe zodie,iar continuarea se poate deduce usor din profil.
Sa-mi ia cetatenia ?si ce sa faca cu ea? -pai,nu mai sintem in democratie,nu sintem in CE?pe ce cosiderente ar fi posibil asa ceva ?Crezi ca prezint asa un mare pericol,pentru doua vorbe reale simtite si traite pe pielea mea?La cit m-a hartanit securitatea in "epoca de aur" nu cred ca ma mai poate speria nimic.Si atunci le raspundeam destul de arogant:"Ce puteti sa-mi luati ?-viata?,ca libertate oricum nu am."Daca ai avea ocazia sa-l intilnesti pe Peter Imre (marele om de afaceri- zalauan de al meu) ai muri de ris,cu cit umor vorbeste despre interogarea mea,de catre securistii din Zalau.El aspepta sa-i vina si lui rindul,la" inchizitoriu",iar cind am iesit mi-a spus;"Tu nebuna,din cauza ta nici noi nu o sa mai plecam din tara!!!)Nu,Mircea,nimic nu ma mai poate speria,nu pentru ca sint in US,ca in curind si aici nu o sa poti vorbi tot ce doresti,ci pur si simplu nu ma pot schimba si am sa spun intotdeuna ceea ce gindesc -caci nu am scoala de diplomat,ci una de arta care imi da avantajul ca atunci cind nu pot vorbi,pot schita,desena sau picta,si prin imagini sa-mi transmit starea de indignare sau iubire,de revolta sau percepere a unei realitati obiective.Si ai dreptete"Har Domnului..."ca au ramas mai multi ,cei carora inca le putem spune :La multi ani!
Comentariu publicat de LILIANA BERTEA pe Decembrie 28, 2009 la 2:40pm
Domnul Stanescu,faptul ca ,pentru unii minciuna devine o a doua natura,este destul de des intilnita.Ceea ce este mai grav este faptul ca oamenii,nu au puterea sa distinga de la bun inceput ,minciuna individuala,politica orientata catre schimbarea opiniei si a convingerilor unei multimi.
Nu trebuia sa fii Sherlock Holmes,sau mare psiholog,sa intelegi in scurt timp,ca individul mintea,iar zimbetul era folosit pentru disimulare.Si eu stiam cu mult timp inainte,cum intrase el in dizgratie;-simplu motiv ,ca atunci cind l-a insotit pe N.C.in delegatia oficiala din China (ca ministru al tineretului comunist)presedintele de atunci,s-a adresat la primire,cu urmatoarea fraza:"Ce onoare sa am in vizita,un presedinte si un viitor presedinte"(referinta directa iliescu)Iar,cit de grav a fost afectat...sa fim seriosi,stie si o gisca ce puteri avea un prim secretar(putea sa taie si sa spinzure dupa bunul lui plac)Ca a mintit,ca minte,ca si-a confabulat trecutul,ca a trait intr-o dedublare toata viata,nici nu are relevata,decit in masura in care la o dreapta judecata (pentru genocidul produs de el si acolitii lui)nu ar veni vreun mare specialist sa demonstreze ca,paranoia s-a instalat asa cum descrie cartea,in jurul virstei de 21 ani.In anii ' 70,erau citiva criminali in serie,inafara de cel mai cunoscut,Rimaru,la Cluj ,era "Ciocanaru"care,nu a putut fi condamnat la moarte,deoarece in urma examinarilor medicale ,a fost cosiderat schizofren,ca urmare a fost dus la minele de uraniu,sa-si petreaca restul vietii muncind.Nu ar fi fost posibil sa fim mintiti ,daca fiecare roman ar fi inteles ,vechiul proverb"Lupul isi schimba blana,dar naravul ba!" Nu atit istoria ,cit literatura,o sa ne confirme multe adevaruri si poate urmatorul premiu Nobel in literatura sa fie acordat unui roman.Sper si astept.
Comentariu publicat de Stănescu Aurel Avram pe Decembrie 28, 2009 la 8:15am
Lucram la Canal pe vremea aceea.. anii 89, dar pentru noi, Canalistii era clar inca din 87, ca dupa Ceusescu va urma iliescu, colegul lui Gorbaciov.. in plus, ce ma face sa nu-l respect, pe iliescu, este faptul ca este un mincinos! Tot atunci, la sfirsitul lui 89, el se batea in piept ca nu-l cunoaste pe acest tinar, Petrica Roman... pentru ca a doua zi in ziare aparea intr-o fotografie din anii 70 la o onomastica intima a lui Walter alaturi de multi tovarasi. Revolutia a fost pregatita dinainte.... puteti sa o numiti cum vreti dar adevarul este unic. De la el, iliescu, porneste impresia despre politicieni... Literatura trebuie sa tina seama de aceste coordonate... sarutul lui Gorbaciov si rinjetul lui iliescu..
Comentariu publicat de LILIANA BERTEA pe Decembrie 27, 2009 la 6:13pm
Draga Petrisor,sper ca anul ce vine sa iti aduca multa liniste in suflet si timp sa savurezi literatura.Sint sigura ca esti un bun jurnalit si nu ai cum sa ma amaresti ,spunindu-mi ca "mai exista oameni care spera..."dimpotriva,imi aduci bucurie in suflet.Pastreaza-ti credinta si nazuinta intru acea societate pe care o doresti si aduna-ti in jurul tau prieteni care-ti impartasesc valorile morale simtite de tine si impreuna o sa fiti mai puternici in lupta pentru respectarea drepturilor omului,a muncii si valorii lui in societate.Fiecare om are menirea lui in lume,iar menirea ta este de a scrie pe acea caramida,(asa cum dacii scriau pe placi de aur)gindul tau curat,pentru o societate care sa atinga acele valori umane,pe care le-ai mentionat.Iti doresc tot binele din lume si puterea de a te mentine curat intr-o societate in care decadenta este in floare.Am sa te numar printre acei prieteni de nadejde si sper sa ne putem comunica si dezbate si alte subiecte.Numai bine,Liliana
Comentariu publicat de LILIANA BERTEA pe Decembrie 27, 2009 la 5:25pm
Multumesc pentru urari draga Iulia .Ai dreptate la noi ,abia incepe ziua si azi e soare.Ieri a fost o furtuna cu ploaie de nici Clio (cateaua mea ) nu a vrut sa iasa din casa.
Ai mare dreptate referitor la Goma si eu il consider la fel.Si crede-ma exista inca oameni cu idealuri inalte ,care, isi aduc aportul pentru schimbare ,fiecare prin mijloacele particulare ,incearca sa adauge acea caramida despre care vorbesti.Cu cit o sa fim mai multi,cu atit mai monumental edificiul.Uniti in cuget si actiune o sa putem dobori muntii.Trebie sa crezi in orice cauza ,cu toata fiinta si nimic sa nu te intoarca din drum.Mihail Ralea spunea:"Ati vazut vreodata vreun roman,care sa mearga pina in pinzele albe ,pentru o cauza ?"Eu spun ca da-si Piata Universitatii a fost un exemplu de neuitat,iar sloganul: "Voi cu arme ,noi cu flori"atingea sublimul.Sa nu uitam deci,ca romanii pot sa fie uniti si sa actioneze sau reactioneze in anumite circumstante
Comentariu publicat de iulia ralia pe Decembrie 27, 2009 la 12:22pm
Craciun fericit, Liliana Bertea !
La voi acum incepe a 3 a zi ... ;)
La multi ani de Sf Stefan !
cu cele mai frumoase urari,
iulia
Comentariu publicat de iulia ralia pe Decembrie 27, 2009 la 12:19pm
Daca mai privesc inca putin in urma, a existat ceva important DIZIDENTA. DAR A FOST INDIVIDUALA ...
mai exista inca sub forma lui Paul Goma, hm ! - ar trebui sa-i citim aparitiile lunare de jurnal...
Grupul de la Iasi sau altele...vai de capul nostru zic, nu cred ca gresesc ...
Comentariu publicat de iulia ralia pe Decembrie 26, 2009 la 6:58pm
Bolnavi de comunism si ssmd=societatea socialista multilat. dezv.
Cum drq sa putem sti, noi, boborul manevrat, cine ne sunt manipulatorii ???
A fost vreun grup de oameni curajosi si onesti care sa fi gandit si luptat pt schimbare, pt revolutie ? intelectuali, artisti ? NU A EXISTAT ASA CEVA !
ATUNCI DE CE NE MIRAM CA NE-AU "PRELUAT" EI, SECURISTII VERSATI ? OPORTUNISTI PRIN EXISTENTA LOR INSASI.
AR FI TIMPUL SA VEDEM CE MAI PUTEM FACE ACUM, NU CREDETI ?
EEAAH, IN AFARA DE BLA BLA URI...
apreciez raspunsul acesta, e sigur de la mos craciunul ...din noi !
mai exista oameni care spera intr-o societate in care sa ne bucuram cu totii de o viata pe masura muncii noastre, a corectitudinii si a valorilor umane, elementare intre cei care se respecta.Eu, cel putin, incerc sa pun o caramida la temelia acestei societati
Comentariu publicat de Petrisor Cana pe Decembrie 26, 2009 la 5:24am
Ce e drept ne intristeaza amintirile.Cel putin pe cei care au crezut cu adevarat ca libertatea capatata va fi impartita in egala masura romanilor.N-am cerut nici eu certificat de revolutionar pe motiv ca indreptatiti sunt cei care au avut de suferit in urma acelor evenimente asa ca iti inteleg oful. Si as mai adauga faptul ca am stat pe strazi din momentul in care a zburat elicopterul de pe CC pana in preajma Craciunului. Veneam acasa (saraca mama a aflat abia in seara zilei de 22 ca sunt plecat in Centru ) aduceam revolutionari sositi din tara si ii cazam la noi in casa (familie cu trei copii) ca sa manance, sa bea un ceai cald si sa se odihneasca...In sfarsit, am trait la intensitatea cuvenita unui asemenea eveniment.Cert este ca, apropo de Iliescu, prima data am auzit de el in Piata Romana la aproximativ o ora dupa ce zburase elicopterul de pe CC cu Ceausestii la bord. Eram in grupul care se indrepta catre televiziune si deja se vehicula numele lui Ion Iliescu pentru a prelua conducerea tarii. La un moment dat, unul dintre revolutionari a intrebat: "Cine e, ba, Iliescu asta?". "Cum dom'le? E un om bun, dom'le" i s-a replicat de catre un tataie trecut de 60 de ani. Atunci n-am bagat de seama in valtoarea evenimentelor. In timp, insa, am realizat ca toata tarasenia fusese premeditata. N-as vrea, totusi, sa va amarasc si sa va spun ca mai exista oameni care spera intr-o societate in care sa ne bucuram cu totii de o viata pe masura muncii noastre, a corectitudinii si a valorilor umane, elementare intre cei care se respecta.Eu, cel putin, incerc sa pun o caramida la temelia acestei societati
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Decembrie 24, 2009 la 11:15pm
Ciocu' mic! Aţi uitat că scenariul prevedea 60.000 de morţi? Har Domnului că nu au fost atâţia! oricum Dacă mai comentaţi, poate, băjeţii vă retrag şi cetăţenia, că au început deja să să lanseze ideea ca diaspora să nu mai aibă drept de vot. Noroc că nu au câştigat ei, că cine ştie?Poate totuşi vom afla cine sunt criminalii.
Sărbători fericite!
şi o
Corindă
Este ajunul de Crăciun,
Am venit cu un gând bun.
Un colind să pot spune
De mă primiţi şi pe mine:

A venit Domnul în lume
Să ne mântuie de rele
Şi ne-a dat o pildă rară
Să nu ne facem de ocară.

Lumea rea şi îmbuibată
Nu L-a primit însă în casă.
L-a primit cu bucurie
Omul sărac, dar de omenie.

Vă îndemn aşadar să meditaţi
Pe Domnul în casă să-l primiţi

Inima să v-o colinde bunătatea,
blândeţea, fericirea. şi dragostea,
Mintea să v-o colinde înţelepciunea şi inspiraţia.
Să vă colinde viaţa lungă şi sănătatea,
Ingerii să vă aducă cheile raiului.
Slova să v-o colinde nemurirea.
O, ce veste minunată!
Să vă răsune în casă.

Cu drag,
Mircea Gordan
decembrie 2009

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor