Dragilor prieteni literari…

 


 

Pentru mine, poezia e ca o icoană,

O privesc atent, seară de seară,

Înghenunchez în fața ei când mi-este greu,

O rog să-mi ajute sufletul mereu,

Să mă pot exterioriza,

Să-mi pot încheia, fericit, ziua.

 

Uneori plânge, și icoana, și poezia,

Când simt și ele, căci îmi dispare fantezia,

Când sunt blocat, și nu pot reacționa,

Mă simt ca-n trafic greu, nu pot crea,

 

Poezia pentru mine, este o dovadă de credință,

Căci e un dar, în care alții cred cu greu,

Dar pentru mine, poezia și credința-s cu putință,

Haruri primite de la Dumnezeu.

 

O poezie tristă, arată sentimentele celui ce-o scrie,

Durerea și apăsarea, și se transmit ție, mie,

Dar poezia, înseamnă munca, peste tot și toate,

Iar poezia tristă, ascunde dureri apăsătoare.

 

O poezie te ajută să pătrunzi în sufletul celui ce-o scrie,

În cele mai adâncuri locuri pe care nimeni nu le știe,

Prin poezie, poți să mângâi inima pustie,

A celui ce scrie, o așa zisă … porcărie.

 

Dragii mei iubiți, prieteni literari,

Citiți aceste versuri pentru mine,

Dar nu priviți totul superficial,

Căci superficialitatea, duce la distrugere-n final…

 

8 octombrie 2011 – Cristian-Vivian Chircu

 

 

 

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor