Rămas bun

Şirag de vise
Unul după altul
Se deşiră – înscruntat
Mi-e gândul
Şi regret.
Când mi-a fost dor de o poveste
De iubire
Căldura palmei tale s-a trupat
Din vise.
Am înşirat, alături, clipe
Ţi-am strâns în ani tristeţi
Cât pentru totdeauna.
Tu regreţi?

Din nou săgeţile solare
Ne-ngroapă-n verde crud.
Dăm vina pe natură
Schimbarea e motivul
Că avem ger în noi.
Te chinui să vezi visul
Ce ne-a legat odată,
Sunt umbre rătăcite
- pelicula alb-negru
zădărnicită-n timp.
E drept, imperativ,
Să nu-ţi mai dau iubire
Un ”te iubesc” timid
- cuvânt de despărţire.

Eu nu regret tristeţea.
Mă doare ce suntem.
O piatră şi-o nălucă
n-au cum să smulgă visul
corect
etern

ţi-e teamă, văd
cum spectrul depărtării
îţi tulbură în iris.
Ce e mai strâmb?
Suntem ca două bule
Divizate
Dintr-un întreg corupt.

Noi... nu mai fiinţăm.

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gavriil STIHARUL pe August 17, 2013 la 1:03pm

"[...] ţi-e teamă, văd
cum spectrul depărtării
îţi tulbură în iris.
Ce e mai strâmb?"

O întrebare directă care trebuie adresată tuturor, căci fiecare avem ceva strâmb de care ne e teamă, căci se poate  tulbura şi poate ieşi  la suprafaţă. O idee interesantă.

Comentariu publicat de valentina pe Iulie 8, 2009 la 11:16pm
"ţi-e teamă, văd
cum spectrul depărtării
îţi tulbură în iris.
Ce e mai strâmb?
Suntem ca două bule
Divizate
Dintr-un întreg corupt.

Noi... nu mai fiinţăm."
..................
un poem ce te smulge visului şi te aduce într-o
realiate unde iubirea e doar o "nălucă"....
minunat!
cu încântare,
valentina
Comentariu publicat de nina demercy pe Iulie 8, 2009 la 6:27pm

"mi-a fost dor de o poveste de iubire".Multumesc Ana.Te pup. Nina
Comentariu publicat de Adriana Neacsu pe Iulie 8, 2009 la 5:31pm
Rămâi cu bine…

Ce caut eu la poarta vieţii tale?
Am fost cândva un oaspete de soi
Întâmpinat cu pâine şi cu sare,
Cununi mi-ai împletit din doruri noi

Şi m-ai iubit ca pe-o minune albă
În nopţile ca de tăciune stins;
O ramură în plină floare dalbă
De dorul tău încet-încet m-am nins.

Acum e timpul să pornesc pribeagă,
N-am să mai bat la poarta nimănui,
Iubirea mi-o voi duce în desagă
Să mă hrănesc din doruri amărui.

Te las acum, mă duc, rămâi cu bine...
N-am să te tulbur nici în amintiri,
Nu-s doruri să mă cheme iar la tine;
De veghe îmi rămâi în rătăciri.

Adriana Neacsu
21 noiembrie 2008

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor