Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

Cap. 19

.

Rezumat cap. 18

George Apostol desface coletele trimise de prietenul său Bitere, cu subansamblele hidrotehnice cerute, trecând imediat la montarea lor în Anexa electrică, în timp ce Agnisia Mărgărit are o trăire emoțională intensă, indusă, probabil, de reproșurile fostei logodnice a lui George Apostol, Iulia, și încearcă să-și clarifice sentimentele, negate mereu până atunci, față de acesta.

.

Pereții hexagonului căpătaseră vinețiul acela impersonal al betonului, dat de uscare și de trecerea timpului, iar polistirenul, încastrat în interiorul zidului, asigura o izolare termică foarte bună. Cu toate acestea locul acela imens, compartimentat riguros, nu exercita atracția necesară care să te îndemne să-l locuiești. Se impunea, așadar, aplicarea unui strat de glet și vopsirea pereților ori placarea lor cu lambriu. George Apostol optase pentru cea de-a doua variantă, gândindu-se la cei doi paleți cu grinzi 10x10 din magazie. Observase acolo și un abric amărât, „înjghebat” pesemne de vreun „meseiaș” amator, niște pânze de debitat și câteva freze rusești pentru nut și feder. Nici nu avea nevoie de mai mult. Trase o priză de la eoliană spre a verifica dacă curentul produs de aceasta putea „duce” motorul de 0,35 kw a abricului. Spre surprinderea sa motorul se pusese în mișcare din prima, dezvoltând o turație fantastică, ceea ce explica „secretul” folosirii lui. Făcuse și proba pe două grinzi, obținând în mai puțin de cinci minute două piese care se îmbinau perfect.

.

Afară era o vreme rece și sufla un vânt năprasnic, care te ardea la inimă. Eoliana lucra la parametri maximi, iar el nu ezitase să se apuce de prelucrat grinzile, despicându-le, într-o primă fază în două, apoi începând să le frezeze nut și feder, una câte una. Suprafața de acoperit de circa 35-40 de metri pătrați însemna peste 700 de grinzi  5x5, adică multe, multe zile de muncă. Cum era la mijlocul zilei și

se lămurise asupra prelucrării grinzilor, decise să monteze până la lăsarea întunericului părților mobile ale ușilor și ferestrelor, în număr de câte 6 fiecare, tocurile acestora fiind deja îngropate în zid. Fiind o tâmplărie gen termopan și având toate elementele de prindere la îndemână, nu întâmpinase niciun fel de probleme, astfel că la sfârșitul zile încercase o satisfacție deosebită când răsucise cheia în broasca ușii de la intrarea în hexagon.

.

Operația de prelucrare a grinzilor se dovedise a fi mai dificilă decât crezuse. Grinda de 10x10 trebuia despicată în două, fiecare parte urma să treacă apoi prin faza de frezare de tip nut sau feder, pentru ca în final totul să fie șlefuit, lustruit fin, în vederea aplicării unui strat de lac. O lună întreagă muncise de dimineața până seara la pregătirea lemnului, asurzit de zgomotul pânzei circulare de despicat și aproape înăbușit de praful înecăcios de rumeguș.

- Parcă ești Moș Crăciun! îi spuse Agnisia într-o seară, amuzată de felul în care arăta. Nu era mai ușor să dai cu var?

- Era mai simplu, desigur, îi răspunse el, dar mie nu-mi plac lucrurile simple. Nu vă mai spun de factorul termic!

- Ține mai cald?

- În mod cert. Apoi, nuanța ambientală, ca să zic așa, de la alb până la alb gălbui, nu se compară cu nimic!

- Mi-ai adus amintea de bisericuța din lemn din satul meu! Tot ce era acolo avea un aer misterios, aceleași nuanțe de alb și galben, poate ceva mai închis, spre maro, din cauza timpului, mă gândesc.

- Posibil, lemnul e ca un organism viu. E mai greu de lucrat, înr-adevăr, dar  merită tot  efortul.

- Termini până la iarnă? se interesase ea, schimbând brusc cursul discuției. Nu cred că-ți imaginezi cum e să trăiești cinci-șase luni pe an la minus patruzeci de grade!

- Nu, nici nu vreau să-mi imaginez! Până atunci însă trag nădejde să ne mutăm în hexagon!

- Să sperăm, deși, calendaristic vorbind, suntem în toamnă. Ar mai fi trei-patru luni! Am uitat să-ți spun că luna cealaltă sunt chemată la Centru.

- Vor să te schimbe?

Agnisia izbucnise în râs.

- M-aș mira. Așa mă cheamă în fiecare an ca să-mi fac fișa medicală.Gândește-te până plec la o listă de cumpărături, fiindcă ultima cursă cu elicopterul pe anul acesta este în septembrie!

.

Făcând o simulare pe perete, constatase că grinzile trebuiau prinse la capete, păstrând unghiul drept dintre un perete și altul. Era necesară o piesă de trecere de tip mamă, pe de o parte, și de una tată, la capetele grinzilor, care să se îmbine perfect. Aceasta însemna să mai ia o dată la mână fiecare grindă și, în plus, să confecționeze piesele de legătură, vreo douăzeci de bucăți. Același lucru se impunea pentru tavane și pentru pardoseli, alte vreo douăzeci de bucăți, ceea ce necesita încă o săptămână de muncă. Nu se așteptase să fie atât de complicat.

Vizualizări: 19

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor