Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

Cap.10

.

Rezumat cap.9

George Apostol întîrzie în mod deliberat munca de asistent la stația meteorologică, pentru care venise acolo de fapt, dedicându-se cu trup și suflet unui proiect „imaginar”, cum îi plăcea să spună, aparent iluzoriu și destul de dificil de realizat. Șefa de stație privește cu ochi buni inițiativele sale „neobișnuite”, având în vedere istoricul acelui loc, și nu ezită să-l susțină moral ori de câte ori are ocazia.

.

Degajarea perimetrului de tulpinile hașurate cu negru pe schiță, scurtate și curățate de crengi anterior, se dovedise mai anevoioasă decât apreciase. Ele trebuiau tăiate la zece centimetri de sol, pentru a asigura fixarea solidă a fundației, apoi urmau să fie debitate în cel puțin 6 bucăți egale fiecare, cât să încapă în „arzătorul” centralei, operații consumatoare de timp și efort, urmate de transportul și stivuirea lor în spatele magaziei. Abia spre mijlocul săptămânii se conturase imaginea hexagonului, privită de sus, datorată debitării circulare a lemnului. Îi mai era necesar tot atât timp ca să finalizeze proiectul, înainte de a trece la următoarea operație: turnarea fundației și a zidului. Muncea de cum răsărea și apunea Soarele, iar noaptea, după ce alimenta gospodărește centrala cu lemne, adormea buștean. Era bucuros că Agnes îi respecta intimitatea, ferindu-se să se insinueze în viața sa. Îl bucurase și faptul că materiale de construcție (cimentul, cheresteaua pentru cofraje, malaxorul manual de preparat betonul) erau de calitate și în cantități suficiente, putând trece oricând la etapa a doua. Se simțea o ușoară încălzire a vremii, dar vântul continua să sufle aprig, menținând

temperatura aerului la cote foarte scăzute.

 

La vest de Vulturești, cam la cinci sute de metri depărtare, se afla un platou muntos, denumit Izvoarele, foarte căutat de turiști, datorită drumului care urca în spirală până în vârf.  Operator de telefonie mobilă local instalase un releu GSM puternic în zonă, semnalul putând fi recepționat fără probleme și la Vulturești. Se mirase când observase că avea semnal pe telefon, apoi aflase de la șefa de stație care era explicația. Încă nu vorbise cu nimeni. Părinții nu aveau telefon mobil, cu foștii tovarăși n-avea chef să țină legătura, iar cu fostele sale iubite nici atât. Rămase surprins  descoperind numărul de telefon a unui fost coleg de liceu, Nelu Bitere, poreclit „Omul Păianjen”, deoarece se pricepea la toate, și apăsă pe butonul roșu.

- Ce mai faci ,omule! se enuziasmează el, așezându-se pe o buturugă. Chiar îmi era dor să mai schimb o vorbă cu tine!

Un hohot de râs îi cam taie elanul.

- Am observat! îl ironiză acesta.Mi-ai umplut telefonul de mesaje!

- N-am prea avut timp, frate. Știi unde sunt?

- Habar n-am!

- Imaginează-ți că mă aflu la trei mii de metri față de nivelul mării, la o stație meteorologică!

- Numai bine pentru un aiurit ca tine.

 - Tu?

- Cum știi, în atelierul lui tata, singur și neliniștit! Repar tot ce prind!

George Apostol face o pauză de efect.

- N-ai să mă crezi, dar am un proiect pentru tine!

- Te cred, cum naiba să nu te cred! Despre ce-i vorba?

- Nu pot să-ți spun decât că are legătură cu producerea de energie electrică prin utilizare forței unui curs de apă!

- O nimica toată.

- În câteva zile pun totul pe hârtie și-ți trimit un email.

- De acolo?

- Există un releu GSM, ceva mai jos.

- Băftosule! Altceva?

- Fă rost de tablă de inox și bară de cupru izolată în fibră de sticlă!

- Este.

- Și vreau repede!

- Doar mă știi! Trimite-mi email-ul și mai vorbim! Cu tine n-o mai termin niciodată! Să fii iubit!

.

 Porcul mistreț îl atacase pe neașteptate. Abia reușise să se întoarcă, trăgând drujba din trunchiul copacului. Animalul nu se lăsase intimidat de zgomotul uneltei. Asaltul final se desfășurase fulgerător, aducându-l drept în raza de acțiune a pânzei, care-i retezase, pur și simplu, capul. Lui George Apostol îi trebuise câteva minute să se dezmeticească. Era plin de sânge și nu-și putea stăpâni tremurul mâinilor pe drujba pornită. Într-un târziu își recăpătase stăpânirea de sine și examină animalul decapitat de aproape. Avea în jur de două sute de kg. Asistase de zeci de ori la taierea porcului acasă, astfel că pregătirea și tranșarea acestuia, chiar acolo, în mijlocul păduricii, lângă izvorul cu ape năvalnice, nu-i ridicase probleme. Agnes Mărgărit rămase perplexă când îl văzuse trăgând căruciorul plin de carne.

- Așa ceva n-am mai văzut! reușește să articuleze într-un târziu. Te-ai apucat de vânat?

- Nu, răspunde el cu un zâmbet larg, am fost în legitimă apărare. M-a atac un porc mistreț în pădure.

- Am văzut și eu câțiva dând târcoale stației. Nu știu cum ajung aici. Mai sunt căprioare și capre negre.

- Lupi n-ați văzut?

- Nu, slavă Domnului! Ce faci cu movila asta de carne?

- O fierb, mai întâi, să n-aibă cumva trichineloză, o afum, apoi o introduc în meniul nostru! Știați că n-are colesterol?

- Nu știam.

Vizualizări: 9

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor