Am ştiut vreodată să definim noţiunea de “a iubi”? Am ştiut să valorificăm şi să nu ezităm niciodată să dăm curs sentimentelor noastre? Cunoaştem noi formele sub care dragostea ne poate apărea în cale?

Eu sunt sigură că dacă iubirea ar avea o definiţie n-ar mai exista, iar pentru că noi prin formele noastre de afecţiune ne-o exprimăm diferit fiecare, asta o reinventează mereu şi ne permite nouă să avem în permanenţă capacitatea de “a iubi”. Şi cred că adevărată iubire e atunci când simţi că “totul se schimbă, toate devin însemnate: dintr-un nimic se naşte un colos” – Tudor Arghezi.

Mereu am considerat că a iubi este legea vieţii, motivul pentru care noi am fost creaţi, să răspândim iubirea în această lume, să ne-o dăruim unul altuia indiferent de diferenţele dintre noi.

Când iubirea este prezentă în fiinţa noastră şi în acţiunile noastre, atunci toate vor fi adevărate reuşite.

A iubi, în opinia mea, este să trăieşti alături de celălalt. De fapt să nu mai fi tu jumătatea de până acum şi împreună cu persoana iubită să formezi un întreg. Că şi cum ai trăi viaţa celuilalt. A iubi constă în a te dărui cu toată fiinţa ta celuilalt fără a aştepta nimic în schimb,iar iubirea aceasta te va înaltă, te va coborî şi te va determina să te debarasezi de tot ce este murdar în această viaţă.

Cunosc persoane ce preferă să iubească în tăcere de teamă ca iubirea lor să nu fie imposibilă şi neîmpărtăşită. Nu spun că e greşit. E o decizie. În momentul de faţă este şi decizia mea. Am învăţat că iubirea nu implică neapărat gesturi, că ea poate să constea doar într-o privire, o privire ce poate sugera mai multe decât nişte simple gesturi.

Multe persoane afirmă “Niciodată nu mi-a fost împărtăşită dragostea şi am iubit cu toată fiinţa mea”. Şi totuşi dacă ai iubit ce mai contează dacă a fost sau nu împărtăşită? Important e că ai făcut-o! Că ai vrut să o faci şi că ai simţit nevoia.

“Dacă dragostea ta nu are speranţa să fie împărtăşită, trebuie s-o păstrezi în tăcere. Ea poate să mocnească în tine, dacă e linişte. Căci ea crează o direcţie în lume, şi orice direcţie care-ţi permite să te apropii, să te îndepărtezi, să intri, să ieşi, să găseşti, să pierzi, te înalță. Căci tu eşti cel ce trebuie să trăiască. Dar nu există viaţă dacă nici un zeu n-a creat pentru ţine linii de forţă” de Antoine de Saint Exupery – Citadela (fragment)

Cred că acest citat este printre puţinele ce ajung la suflet. A iubi înseamnă a nu aştepta nimic în schimb. De ce să suferi pentru că nu ţi-a fost împărtăşită iubirea? Oare iubirea adevărată nu este cea care nu aşteptă niciodată nimic în schimb? Simplul fapt că se manifestă şi că există ar trebui să fie suficient.

Atunci când nu mai vorbeşti la singular, atunci cand există conceptul de “noi”, înseamnă că te-ai dăruit complet şi că nu eşti tu, individual şi sunteţi voi, împreună.

Am început să aruncăm cuvinte măreţe în jurul nostru fără a le înţelege de fapt conotaţia şi fără a ne gândi ce ar putea crea.

Mila, atracţia sexuală, respectul, protecţia nu exprimă iubire.

Când vom putea oare reuşi să iubim cu adevărat? Să rostim “te iubesc” sincer şi curat? Nu din obligaţie sau pentru că dorim să impresionăm sau să exprimăm neadevăruri.

Ar fi timpul să învățăm să iubim cu adevărat, fără a mai cere ceva în schimb. Să ne bucurăm de fiecare gest minor şi de fiecare privire. Această iubire pură nu se mai găseşte în ziua de astăzi. Însă probabil că dacă cineva se mai gândeşte la ea şi mai vorbeşte despre ea şi îşi doreşte să şi-o manifeste consider că mai exista o minimă licărire de speranţa și că poate în viitor ea va renaşte, se va reinventa.

Un singur sfat am. Pentru a-i iubi pe ceilalţi e necasar să te iubeşti întâi pe tine. Nu vă ascundeţi. Afirmaţi-vă iubirea! Strigaţi-o! Foarte mulţi oameni se urăsc unii pe ceilalţi, se urăsc pe ei însăşi, de cele mai multe ori însă fără un motiv concret, ceea ce e păcat. Să iroseşti atât de multă energie negativă şi să-ţi dezvolţi în interiorul tău un foc cu flaclie neagră, nu aduce niciun beneficu nimănui. Iubirea şi sentimentele pure sunt undeva în adâncul sufletului nostru doar că până acum nu am dorit să le lăsăm să se dezvolte, să ia naştere, să fie recunoscute şi descoperite de noi.

Pentru a descoperi adevărata iubire întotdeauna trebuie să te arunci cu capul înainte. Nu ştii niciodată dacă nu cumva cineva va fi acolo pentru tine să te ia în braţe şi să-ţi amortizeze căderea. Fără să par sau să fac reclamă cuiva vă spun: “Iubiţi- mult!”. Și nu în ultimul rând nu contează maniera în care iubiți important e să o faceți!

Îmi permit să vă fac şi o recomandare de film: ”Two Lovers”, cred că romanticilor o să le facă plăcere să-l vizioneze.

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Inflorirea vietii Flowering pe August 9, 2010 la 2:36am
o zi frumoasa si o invitatie la deschidere
Spiritualitatea este cel mai practic lucru din intreaga lume/ Spirituality is the most practical thing in the whole world
nu putem intelege ca iubirea, cunoasterea directa, fericirea neconditionata izvoreste in noi, si ca facem eforturi permanente sa o blocam; intr-o alta conferinta este citat un proverb chinezesc care spune: "daca ochii sunt neimpiedicati rezultatul este vederea; daca mintea este neimpiedicata rezultatul este adevarul; daca inima care nu este blocata rezultatul este bucuria si iubirea"
http://mirahorian.ning.com/group/AWAKENINGTREZIRE/forum/topics/spir...
http://reteaualiterara.ning.com/group/caleaeliberarii/forum/topics/...Ştergere comentariu
Comentariu publicat de Functionarea Holografica pe Iulie 12, 2010 la 3:46am
Splendid articol, in care este sesizata iubirea vie(Arghezi), eliberarea de expectatii (asteptarea; ruperea de prezent) si iesirea din minte("să te arunci cu capul înainte"), fiindca in iubirea autentica dispare dualitatea eu-tu, subiect-obiect si se instaleaza unitatea, functionarea divina sau holografica, ca si in transa mistica, in care este posibila trecerea de la "a privi", la "a vedea". Fara aceasta trecere nu cunoastem nemijlocit fiinta iubita, ci doar privim o umbra a ei proiectata pe peretele pesterii(ecranul mental); vedeti: O REALITATE SEPARATA/ A SEPARATE REALITY http://www.scribd.com/doc/27464855/
Asta inseamna sa investesti in cunoasterea de sine("să te iubeşti întâi pe tine"). A trăi alături de celălalt si a privi in aceeasi directie este o faza de trecere la unitate in doi. De aceea Antoine de Saint-Exupéry spunea ca a "iubi inseamna a privi in aceeasi directie", iar nu unul la celalalt.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor