Totul moare-n viața mea.
Mori și tu, și inima...
Nu-nțeleg de ce-i așa,
De ce-i tristă dragostea?

Am crezut că în iubire,
Lacrimi nu vor exista,
Am sperat la fericire,
Însă nu a fost așa.

Nu am mai pățit nicicând,
Să nu am altceva-n gând.
Decât chipu-ți și ființa,
Inima-ți și conștiința.

Lacrimile îmi servesc,
Ca hrană și îmi doresc,
Cineva ca să îmi scoată
Inima din piept odată!

Vreau Doamne, ca să o iei,
Să o pui în pieptul iei.
Să bată atât de tare,
Să bată în disperare.

Să-nțeleagă în sfârșit
Că eu Doamne n-am glumit,
Când i-am spus că o iubesc,
Încât pot să-i dăruiesc

Viața mea în întregime,
Suflet, trup, dragoste-n fine;
Doar un lucru îmi doresc:
Ca nicicând să mai iubesc...

29.05.2011

Vizualizări: 21

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor