Ca eu să te cunosc,

mai întâi trebuie să-ți efleurez privirea,

apoi să-ți tulbur mintea, ca un mosc,

să mă primești în gând, gândirea,

să iau un loc în suflet,

să-ți ating într-un tot tremur mâna

de care să mă prind dintr-un răsuflet,

să mă apropii mult de corp, întins pe râna

pe care să-l pătrund,

pe toatele intrări, cotloane

și unde să mă vărs profund

de mine, să mă uit de-orice, galoane,

ce inutile sunt

când dezbrăcat tot, îs gol

... numai o umbră pe pământ,

ea numai adevăr, nu se mai joacă rol,

ci numai pur și simplu dăruirea

total, până la oase... trosc,

când e, doar câteva minute, fericirea

de-a fi… să pot să te cunosc

și, să mi te repet minute, ore, zile, ani,

ce fac din fire, firi, bălani...

pân’ n-o să mă mai recunosc!

21.08.2012

 

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor