alergi prin mine speriat cu iubirea în brațe este atâta confuzie
floarea de piersic nu mai privește Calea Laptelui ai înnoda primul cu ultimul drum să mai durez un pic mă întrebi despre moarte ea îmi sărută mâinile parcă aș fi pruncul ei drag apoi mă înalță în cerul său violet
îmi privesc trupul cristalizat n-a mai fost niciodată atât de frumos
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară