"Orice iubire este întotdeauna unică şi făgăduința ei

este ca răsăritul primei dimineți..." Paul Evdokimov

 

- Pădurea desfrunzită de nelinişti,

Noi doi nebuni, ce ne-afundam în ea

Cu trupuri calde pe covorul umed...

Tu mă priveai şi Dumnezeu zâmbea.

 

M-ai sărutat ca la-nceputul lumii,

Poemul pe-o bucată de aba,

Ce-şi răsfrângea pe sânii mici uimirea,

L-ai scris atunci şi Dumnezeu zâmbea.

 

M-am întrebat de ochii tăi sunt cerul

Ce-a coborât deodat' deasupra mea,

Nu ştiu de-am să găsesc răspuns, iubire...

Că eu visam şi Dumnezeu tăcea.

 

- Ai fost a mea în mijlocul pădurii

În care doar nebunii-și află loc,

Ți-am mângâiat cu ochii minții trupul,

Iar Dumnezeu zâmbea-ncântat de joc.

 

Am vrut să gust din fructele rotunde

Când decolteul luminat de-o stea

Descoperea povestea pentru mine,

Iar tu tăceai și Dumnezeu zâmbea.

 

Am împletit în părul tău misterul

Să nu-l găsească-n veci altcineva

Și ne-am lăsat în voia pasiunii,

Ne sărutam și Dumnezeu tăcea.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

 

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor